Supunere și sfidare

By on April 12, 2017

Uneori, ciclicitatea cu care se întâmplă punctual aceleași situații în România, mă sperie și nu pot să nu fac analogii, comparații și să constat că repetăm aceleași greșeli ale trecutului, prin nepăsare, absența simțului civic și prin naivitate. Zic naivitate pentru că, trebuie să admit că nu  toată lumea recunoaște semnele revenirii la obiceiuri pe care le credeam depășite, uitate și imposibil de reactivat.

Statul la cozi, de pildă, e un obicei străvechi și, lăsând la o parte foametea și insuficiența mijloacelor de supraviețuire de după cele două războaie mondiale, pe timp de pace am perfecționat statul la coadă în ultimii ani de dictatură ceaușistă, devenind un rău absolut necesar care ne-a consumat o parte importantă de timp, consum de energie și resurse fizice, dar și un motiv de frustrare tăcută, manifestată doar prin mutatul nervos de pe un picior pe altul, bombăneli, ochi dați peste cap a dezaprobare și pufnituri pe nas. Cam la atât se rezuma rezistența față de abuzul la care eram supuși, fără pic de respect pentru timpul și condiția noastră umană.

Statul la cozi revine în forță, inclusiv la lanțurile multinaționale de supermarket, pentru că, de ce nu, s-au adaptat și străinii la răbdarea legendară a românilor, Lăcomia comercianților și lipsa de reacție a cumpărătorului român, a dus compania multinațională la reducerea personalului care deservește casieriile, în așa fel încât, din 15 casierii funcționează maxim 5 la care, evident, se stă la coadă. Rareori se manifestă vreun cumpărător cerând să se deschidă și alte puncte de încasare iar ceilalți din jurul său, dacă nu-l consideră zurbagiu, nevrotic sau pur și simplu beat, au aceleași forme de protest ca pe vremea dictaturii: pufnituri pe nas, bombăneli, oftaturi și ochi dați peste cap. În rest, stau cuminți la coadă, chiar dacă ar avea și altceva de făcut cu timpul lor.

La cabinetul medicului de familie, ca să poți fi consultat, trebuie să ai programare, chiar dacă nu ai de unde să știi de pe o zi pe alta că mâine dă boala-n tine. Cu programare ești primit, dar nu la ora la care ți s-a comunicat că vei intra în cabinet ci la cel puțin 30 de minute după. Fără programare ești primit, dar trebuie să aștepți până sunt consultați toți cei ce avuseseră o premoniție că se vor îmbolnăvi în ziua aceea. La cabinetele private se întâmplă același lucru, te programează la ora x trecute fix și ești primt în cabinet cu cel puțin 15 minute întârziere.

Stai la coadă la toate instituțiile statului, indiferent dacă ai nevoie de o aprobare, dacă vrei să obții o audiență, o adeverință, dacă vrei să-ți plătești taxele, în general, dacă ai simț civic și vrei să trăiești după normele societății sau măcar dacă nu vrei să ai datorii, penalități și să nu încasezi amenzi. În România e la fel de dificil să ai drepturi și îndatoriri, ambele te costă atât bani, cât și timp.

Există și au existat oameni care nu stau la coadă, cei care dețin funcții în stat, cei care au pile și relații. Aceia au intrat și vor intra mereu peste rând, motivând că timpul lor este mai prețios decât al altora. Acest lucru nu se schimbă și se întâmplă zilnic sub ochii noștri, chiar dacă domnii și doamnele respective riscă să fie prezentate în presă. Nu-i nimic, rușinea era oricum supraevaluată iar în vremurile noastre, orice sentiment de jenă trece repede iar insolența este doar un mod de a-ți arăta superioritatea oferită exclusiv de bani și statut social, bunul simț și educația neavând absolut nimic de a face cu indivizii în cauză.

Am citit că se intenționează și se discută despre naționalizarea fondurlor private de pensii… Naționalizarea este un cuvânt elegant pentru furt. Oamenii apelează la servicii private pentru că sunt mai avantajoase decât cele oferite de stat sau pentru că statul nu este în stare să le ofere aceste servicii iar când s-au adunat suficienți bani, statul pune ochii pe banii pentru care nu a făcut nimic și decide o naționalizare. Naționalizarea nu e opțională, așa cum nici să fii jefuit nu e opțional. Statul întinde mâna și ia cu forța. Un prim pas fiind făcut, să zicem fondurile private de pensii, ghiciți ce anume ar putea împiedica același stat să naționalizeze proprietățile private? Pufniturile noastre pe nas, bombănelile, ochii dați peste cap sau oftaturile din rărunchi?  Ați ghicit? Absolut nimic!

Istoria se repetă pentru că nu învățăm nimic din ea sau învățăm prea puțin și e cazul să ne îngrijorăm… Ei ne servesc sfidare, noi le răspundem cu supunere, rețeta perfectă a declinului.

 

Acest articol a fost citit de 138 ori

Comentarii

comentarii

Angela Tocilă

About Angela Tocilă

Fondator politicstand.com, autor pe blogul propriu și pe platforma Evenimentului Zilei Hydepark și Vocile Dreptei

3 Comments

  1. Scorpionu

    April 13, 2017 at 8:39 pm

    De vrei sa nu sfarsesti infrant,
    Nu te lupta cu morile de vant.
    Cauta-ti rivalul pe masura
    Si lupta-te cu el… in gura!!!

    Thumb up 0 Thumb down 0

    • catalin

      April 14, 2017 at 12:25 pm

      Pai intr-un fel duduia Angela Tocila a fost infranta… Omul pe care l-a adulat a inceput sa injure justitia , justitia se dovedeste a fi cea mai …… dintre femei :)))Si intr-un fel eu am prevazut asta :))))

      Thumb up 0 Thumb down 0

  2. catalin

    April 14, 2017 at 12:29 pm

    Eu daca as fi in locul duduii Angela Tocila n-as mai publica nimic dupa ce s-a dovedit ca regimul si unele institutii ale regimului lui dom’Basescu s-au dovedit coruptibile si influentabile politic..Lucru confirmat si de mariner :)) care acum scuipa pe instittiile create de dansul si scuipa oamenii numiti de dansul.. da’ deh..

    Thumb up 0 Thumb down 0

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Read previous post:
La mulți ani, măică Românie!

”…Dar când a venit iarna peste tine, a căzut o zăpadă grea şi te-a acoperit, iubito, şi ai murit aproape...

Close