Scrisoarea Pontului către Moş Nicolae

By on December 5, 2013

Dragul meu Moş,

Stau trist în faţa şemineului, schimbând impresii cu Daciana, copiii şi bona despre ce ar putea să ne aducă Moş Nicolae în ghetuţe. Chiar dacă port 48 la picior, eu tot ghetuţe le spun. Am avut ceva probleme cu chinezii, când m-au întrebat ce număr port la picior, fiindcă au dorit să-mi aducă în cala avionului câteva sute de perechi, mie şi familiei, aşa, ca o mică atenţie.

Premierul Li mi-a şi spus, într-o pauză “tinere Pon-ta, trăieşti pe picior mare, zău”.

M-am uitat şi eu la pantofii lui, zicea că la ei pantofii se transmit de la un premier la celălalt, mai ales că toţi sunt pe acelaşi calapod.

Mă gândesc cum ar fi fost să port eu pantofii lui nea Nicu Văcăroiu (na, am uitat să-l sun de ziua numelui, bine că mi-am amintit), pe ai lui unchiu Adiţă sau, Doamne fereşte, pe ai lui Boc.

Aşa, cum îţi ziceam de Li, mă uitam la pantofii lui cu atenţie şi deodată am realizat că talpa pantofilor lui era groasă de vreo două deşte de-ale mele. Mai văzusem aşa ceva doar la fostul preşedinte al Franţei, tot un Nicolae – Sarkozy. Cred că şi Boc a furat startul cu vreo 5 centimetri la un moment dat, ca să se vadă peste pupitru, la microfoane.

L-am întrebat pe Li de ce şi-a îngroşat talpa la pantofi, iar el mi-a zis ceva de genul “să fie la fel de groasă precum obrazul tău”, ideea e că nu prea am prins şpilu cu asta, dar, în fine, a trecut.

Buni băieţi, chinezii, mi-au adus minge de baschet în culorile tricolorului, marfă de calitate, cei drept, chinezească.

Acu m-am uitat la tricoul primit în America de la Ghită Mureşan (nu-l confunda cu Ghiţă de la RTV) şi am văzut că pe etichetă scrie tot “Made in China”. Tare de tot, frate, când o să scrie pe lucruri “Made in Romania – by Ponta” o să rup gura târgului.

 Zi, pe bune, nu-i aşa că i-am aburit pe toţi cu chinezii? Toţi vor acuma autostrăzi, TGV-uri, reactoare, hidrocentrale. Eu, băiat deştept, i-am pus pe ăştia mici ai mei să coloreze harta ţării cu carioca nişte linii, dintr-o parte în alta, Să vezi ce de autostrăzi au făcut, de mă minunez şi eu cât de bine arată harta desenată. Partea proastă e că n-am ştiut că fiecare a desenat în felul lui, de-asta au apărut în presă două variante diferite, una cu mai mult autostrăzi, alta cu mai puţine, şi nici traseele nu erau la fel, de s-au supărat ăia din Sibiu, Rîmnicu Vâlcea, Brăila, Focşani, Galaţi. Noroc că apărea aia spre Alexandria în ambele variante, aşa că Liviu (Dragnea, nu Guţă) nu m-a certat, aşa cum o face din ce în ce mai des.    Moşule, să ştii că e tare greu să fii prim ministru, numai belele pe cap cu bugetul, cu privatizările, cu baronii, cu Crin, cu Băse, cu Angela (Merkel, la care Angela te gândeai?).

Uite, să-ţi scriu de buget.Bugetul României, nu al familiei, că de ăsta al familiei are grijă Daciana şi organizaţiile din teritoriu, plus sponsorii. Mai ne dă şi tata socru din cînd în când, că ne vede destul de strâmtoraţi, nu ne permitem decât câte o vacanţă pe an în America, deşi noi ne-am dori cam 3-4.

Îţi ziceam de bugetul României – am dat viteză, l-am făcut după chipul şi asemănarea mea, mare, frumos, arătos, găunos, umflat, artificial, ce mai, artă curată. Şi Băse ăsta nu vrea cu niciun chip să-l aprobe. I-am spus de comisia pentru Nana, i-am spus că scot dosarul “Flota”, i-am zis că-l paşte o nouă suspendare, el, nimic şi nimic. Başca, mă ţine blocat şi cu aprobarea Legii Referendumului, zi şi tu, cum s-o scot la capăt cu nebunu?

I-am scris şi lui azi, poate-l înduplec, dar el iese precum cucul la 18.30 pe sticlă şi mă face corupt. Eu, corupt?

Nici cu Crin nu mă înţeleg deloc, ăsta când e treaz zici că doarme, n-am nicio bază în el, şi mai vrea să fie şi preşedintele ţării, ca eu, fraieru`, să muncesc pentru doi.

Ţi se pare normal ca eu, în floarea tinereţii, să mă sacrific în halul ăsta? Pentru ce? Pentru cine, pentru ţără, partid, popor?

Ce fel sună, parcă suntem înainte de ’89, pe vremea când recitam poezii la tribună pentru cel mai slăvit dintre români, celălalt nea Nicu (uite cum mi-am adus aminte şi de el, săracu, să-I trimit şi lui o felicitare de ziua numelui pe lumea ailaltă).

Ce vremuri, mie nu-mi recită nimeni poezii, nici copiii mei, cică să intru pe gugăl să citesc acolo.

Aşa că, Moşule, stau cu familia şi bona, toţi cu ghetuţele pregătite, în aşteptarea cadourilor de la tine. Eu, sincer, nu vreau un cadou acum, dar te rog să notezi în agendă o dată, să-mi trimiţi atunci cadoul. Poate fi la prima rundă, poate fi la a doua, ca să fie mai credibil. Cum, care rundă? Nu mă bat cu Froch în locul lui Bute, stai liniştit, eu sunt doar cu coşurile la baschet. Mă refeream la prima rundă a alegerilor prezidenţiale şi la a doua.

Da, ăsta-i cadoul pe care-l vreau de la tine – să mă faci preşedintele ţării la anul. Că doar n-oi fi prost să-l las pe Crin, eu sunt mai bun decât el. Eventual, o să pun o vorbă bună să rămână tot şef la Senat, şi-aşa nu face nimic acolo, tocmai bine pentru el, nu încurcă pe nimeni. Rămâne aşa, ce zici?

Aştept cu mare nerăbdare un semn de la tine.

Cu speranţă, Victor Viorel

 

 

Acest articol a fost citit de 1260 ori

Comentarii

comentarii

Viorel Grosu

About Viorel Grosu

2 Comments

  1. aspida

    December 5, 2013 at 11:44 pm

    păi, dacă-i cere atâtea moșului Nicolae, ce-i mai cere laponului Crăciun? 😉

    Thumb up 0 Thumb down 0

    • BAF exportatoru

      December 6, 2013 at 4:42 pm

      Un cadou din Grecia pentru Base 🙂

      Thumb up 0 Thumb down 0

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Read previous post:
La mulți ani, măică Românie!

”…Dar când a venit iarna peste tine, a căzut o zăpadă grea şi te-a acoperit, iubito, şi ai murit aproape...

Close