Micul național (liberal) sau micul social (democrat) ? – eseu culinar-politic-

By on May 3, 2013

Motto:

Răbdăm poveri, răbdăm nevoi  

 Și ham de cai și jug de boi.  

 Nu vrem nici euro, nici lei, 

 Doar mititei !” 

Ceva ce a început ca un zvon, a crescut, s-a dezvoltat, a devenit o știre solidă, din categoria breaking-news și a zguduit din temelii România, țărișoara noastră, atât de încercată în istorica ei existență bimilenară, ba mai mult a încrâncenat, până la încrețire permanentă, ființa noastră națională și existențialismul nostru de coborâtori din daci, cei mai viteji și mai înțelepți dintre traci.

Știrea s-a dovedit a fi mai cumplită decât invaziile tătarilor, sau năpădirile turcilor, mai groaznică decât vecinul nostru de la răsărit, Ivan cel Groaznic, mai înfiorătoare decât anii de comunism, mai horror decât o guvernare uslașă, mai abominabilă decât divorțul lui Prigoană, mai înspăimântătoare decât fața lui Antonescu când e nevoit să se trezească dis-de-dimineață, la ora 9, mai oribilă decât lecțiile de democrație ale lui Iliescu, mai atroce decât lecțiile de cinste ale lui Năstase, mai catastrofală decât mineriada lui Cozma, mai infernală decât fuga de justiție a lui Voiculescu, mai sinistră decât o emisiune a lui Mircea Badea, mai năprasnică decât taxele lui Ponta, mai teribilă decât regionalizarea lui Dragnea, mai feroce decât prostia lui Becali, mai turbată decât idioțenia lui Ghișe.

Peste toate cele înșirate mai sus, poporul român a trecut, mai greu, sau mai ușor, mai cu indignare, sau cu nepăsare, mai devreme, sau mai târziu, dar a trecut. De data asta știrea cu pricina, dacă se va transforma în faptă, se pare că ne va duce la capăt de drum. Este sfârșitul. Este  desființarea noastră ca națiune, este înrobirea definitivă, este apocalipsa. Știrea la care ne referim … mi-e și teamă s-o exprim … mă încearcă sentimente cumplite, de trecere în neființă … în fine, este vorba de interzicerea producției de mititei, sub actuala rețetă.

Iată că UE lovește din nou în noi, fără milă și de data asta, decisiv. Un complot, o conspirație, o adevărată monstruoasă coaliție, de care suntem siguri Merkel și Reding și Barroso, nu sunt străini, ba chiar suntem convinși că au fost în cârdășie cu elemente iredentiste și europarlamentari români reacționari, care doar din ambiție politică vor să distrugă națiunea cu orice preț, conform principiului nici noi, dar nici ei și deci nici mititei.

Lovitura a fost resimțită din plin, în plex, de națiune, care iată, s-a pus în mișcare cu o indignare nemaîntalnită în istorie. Mișcarea mititelu’ a luat fața altor mișcări, evident nu atât de importante. Ce mai contează sănătatea, economia, învățământul, ordinea publică, politica internă și externă, asistența socială, salariile, pensiile, cultura etc. “Dacă mici nu e (sic!), nimic nu e”, vorba unuia din cei mai iubiți pământeni. Uitate vor fi sfârâielile naționale, la iarbă verde, sau în spatele blocului, cu ocazia unor zile cu semnificații deosebite. Dispărute vor fi atracțiile electorale, în care fomiști cu drept de vot, vor fi atrași de platforme electorale de tip “micu’ și berea”.

Amintiri vor deveni imaginile cu cocalari care învârt furioși mici, pe grătare tip antenă parabolică, cu burta la vedere, pantaloni pe vine, lanțul de aur la gât cât ăla din clopotnița bisericii și tatuajul cu sirenă, sub care scrie sugestiv și existențialist “Tanțo te ador, mânca-ți-aș”. Poze de arhivă vor ajunge tăpșanele patriei, năpădite de ce rămâne în urma bravilor descendenți din traci, după o zi de dezmăț național, când cohortele de consumatori de mici, se îndreaptă spre casă. Mă tem chiar că, la cât de pornită e Europa contra noastră și numele Samuil Micu Klein o să dispară din arhivele cu reprezentanții Școlii Ardelene și din istorie.

Evident UE, în nemernicia ei, a dat dovadă de un machiavelism fără margini. Conștienți de faptul că o interdicție directă a mititeilor ar provoca nu numai destrămarea zonei euro, dar ar pune în pericol chiar existența Uniunii, știut fiind că cu românul nu te joci (adică “fă ce vrei din mine, dar dacă-mi iei micul te sparg”) conspiratorii contra ființei naționale românești, au recurs la un subterfugiu. Nu interzic micii ca atare, ci “doar” folosirea în rețeta de preparare,  a carbonaților de sodiu, a anumitor conservanți și a unui antioxidant. Am folosit cuvântul “doar”, ca eufemism, pentru că orice român îți poate spune ce înseamnă mititeii fără bicarbonat de sodiu.

Nici măcar nu ți-ai putea imagina mititeii fără bicarbonat de sodiu. Niște mititei fără bicarbonat de sodiu ar fi ca Antonescu fără Ghișe, ca Ponta fără lucrarea de doctorat, ca Năstase fără mătușa Tamara, ca Voiculescu fără Mircea Badea, ca un uslaș fără prostie, ca Becali fără Meme, ca Zăvoranca fără Pepe, pe scurt nimic, zero, nulitate. Ca atare eliminarea bicarbonatului de sodiu din mititei ar duce la dispariția a însăși mititeilor, care ar deveni niște banale chiftele. Cumplit. De neconceput.

Oricât ar fi încercat dușmani să pună la pământ usl-ul, oricât ar fi insistat unii sau alții în ideea că usl se sparge, oricât ar fi prevăzut clarvăzători în ale politicii, data, sau motivul exact al fărâmițării usl, ăștia (adică uslașii) au rezistat la toate, ca doi brazi într-o tulpină, ca doi ochi într-o lumină. Până acum.

Acum existența USL ar putea fi compromisă de operațiunea cu numele de cod “mititeii”. De ce spunem asta? Păi o atitudine fermă în privința interdicției folosirii bicarbonatului de sodiu, știind ce impact uriaș are asupra populației trăitoare din România soarta mititeilor, poate propulsa politic o grupare sau o persoană, pe culmi nebănuite. Îi poate asigura viitorul politic, pentru mulți ani de acum încolo. Pe de altă parte, o ignorare a acestei probleme, poate duce la dispariția politică a unui tăietor de frunze la câini.  În ideea asta nu putem să nu remarcăm atitudinile diferite, cea a premierului nostru cel de toate zilele, vis-a-vis de cea a Antonescului Național.

În timp ce primul a luat act de pericolul venit dinspre vest și a promis o atitudine fermă și o luare de poziție împotriva conspirației europene, cel de-al doilea manifestă o tăcere suspectă. Ce urmărește dl. Antonescul cu această lipsă de atitudine? De ce ne sfidează? De ce sfidează simbolul nostru național, micul care este?

“Cu ocazia grupului de lucru care va avea loc în data de 2 mai, în cadrul Comisiei Europene, reprezentantul Guvernului României va transmite solicitarea formulată de către Asociaţia Română a Cărnii ca reţeta produsului mititei să fie inclusă pe lista reţetelor tradiţionale. Reprezentanţii Guvernului vor face toate demersurile necesare pentru includerea mititeilor în lista produselor tradiţionale şi consideră că aceasta şi orice alte măsuri care trebuie luate, reprezintă o soluţie corectă şi normală, susţinută şi de reprezentanţii industriei producătorilor de carne. Autorităţile române vor lua toate măsurile necesare pentru a nu se interzice micii pe teritoriul României”, se arată în comunicatul Executivului.

Asta este atitudinea pe care vrem s-o vedem. Asta este reacția salutară. Adică nu de salutat, cum credea dl. Gâdea M. ci salvatoare, cum sublinia dl. MRU.

Nu numai că dl. Ponta a luat atitudine contra Europei în privința micului național, dar a și rămas patriotic în țară, pe când dl Antonescul n-a luat nici un fel de atitudine, ba mai mult a și plecat prin țări străine.  Adică ce ? 1 Mai muncitoresc, românesc, e de lepădat pentru matale, dl. Antonescul? Săptămâna patimilor autohtonă este zero pentru matale, dl. Antonescul? Și micul național nu te interesează deloc, dl. Antonescul? Cum vrei matale să fiți președintele tuturor românilor, dacă nu te interesează problema micului național, măi dragă dl. Antonescul?

Nici măcar pe Ghișe nu l-ai trimis, pe străzi, cu un tricou pe care să scrie ceva de genul “free micul”, sau “7,4 mil a decis / micul nu-i ucis”. Dacă nu era timp de tricou, măcar om-sandwich, ceva acolo, sugestiv. Să se fi pus între două felii de pâine, că mic este el destul și să defileze pe la Cotroceni. Precis e implicat și Băsescu în acțiunea asta de eliminare a micului.

Iată cum o atitudine sfidătoare la o problemă națională, stringentă, poate cea mai gravă din punct de vedere al identității naționale din întreaga existență a neamului, poate pune punct unei posibile cariere politice, sau poate propulsa alta.  Micul social (democrat) a luat un avans covârșitor în fața micului național (liberal). Quo vadis dl. Antonescul în problema mititeilor? Ignorând micul național, nu ajungi matale președinte.

Toate ca toate, dar cu micul nu te joci, că te arde națiunea de nu te vezi.

Când nu vom mai putea răbda,

 Când micii ne vor răscula,

 Hristoși să fiți, nu veți scăpa

 Nici în mormânt!

 

Autor: Threedots

 

 

Acest articol a fost citit de 2656 ori

Comentarii

comentarii

threedots

About threedots

2 Comments

  1. Laurentiu GHITA

    May 3, 2013 at 9:24 am

    Măi, dar întreb şi eu aşa, ca prostu’: până acum nu au ştiut de treaba asta? Au aflat ieri seara? Lucrurile astea se anunţă din vreme, se iau măsuri, să protejăm ce e de protejat. Dar, ce pretenţii să ai de la nişte cimpanzei care nu văd decât Băsescu (negru) în faţa ochilor.
    Hai să încheiem într-o notă ludică, va citez din proaspăta mea carte, STVRIDUL CU COLŢI DE ARGINT, o poezie semnificativă, cred:

    Odă Cârnatului

    În ţara noastră cea vitează
    Ce, veşnic, s-a născut la sat,
    Poporul nostru celebrează
    Prea comestibilul cârnat!

    Priveşte oamenii politici,
    Pe senatori şi deputaţi
    Şi vezi de ce te identifici
    Cu-o ţară plină de cârnaţi.

    Oferta lor electorală
    Anume dată, să-i votaţi,
    Se poate exprima, totală,
    Într-un cuvânt, complet: Cârnaţi!

    Pe scene, parcuri sau ecrane,
    Prezintă domnii candidaţi
    Platforme, planuri şi programe
    Şi, mai presus de tot, cârnaţi!

    Din moşi-strămoşi, cu fală mare,
    Nu la viteji ne-am închinat,
    Ci am iubit cu-ncrâncenare
    Pe lunguieţul de cârnat.

    Păstreze-şi lumea Coca Cola
    Şi-ai săi cartofi prăjiţi săraţi.
    Noi vom rămâne cu fasolea
    Acoperită de cârnaţi!

    Da-n viaţa asta mai există,
    Prea mioriticii mei fraţi,
    Şi alte bunătăţi pe listă
    Pe lângă clasicii cârnaţi!

    Şi, n-o da Domnul cu-a lui sferă,
    Şi ceilalţi sfinţi, nemenţionaţi,
    Să mai dorim pe-această Terră
    Şi altceva decât cârnaţi!

    Căci, nu fiţi trişti, electoratul
    Nu excelează cu elanul.
    Va-nlocui cu spor cârnatul
    De pe fasole, cu ciolanul!

    …………………………………………
    Şi, ne-om vedea cu bucurie,
    Când vom intra în noul an,
    Să închinăm o poezie
    Despre magnificul Ciolan!

    Thumb up 0 Thumb down 0

  2. Aspida

    May 3, 2013 at 10:08 am

    io propun să ne-ntoarcem la patricieni!
    nu mai știu mulți ce e aia și cum se traduce… 😉
    întrebați-i pe cei mai vârstnici și, mai ales, pe cei mai citiți…
    răsfoiți scrierile spumoase despre Bucureștiul de-altădată…

    patricienii E un alt sortiment de mici… numai că mai mari și în compoziție intră și carne de batal (și în mici ar trebui să fie!) și, în general, compoziția asemănătoare, diferă…
    deh! imaginația cârciumarului bucureștean de succes, a cârciumarului din Micul Paris…

    Thumb up 0 Thumb down 0

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Read previous post:
La mulți ani, măică Românie!

”…Dar când a venit iarna peste tine, a căzut o zăpadă grea şi te-a acoperit, iubito, şi ai murit aproape...

Close