În România mai e mult până departe

By on April 19, 2015

Nu ştiu alţii cum sunt dar pe mine mă cuprinde aşa o tristeţe teribilă atunci când mă gândesc ce am fost noi românii cândva, ce suntem astăzi ca naţie şi mai ales ce nu am reuşit să fim în ciuda oportunităţilor pe care istoria ni le-a oferit în mod firesc ca urmare a implacabilei evoluţii universale. Chiar dacă ne-am dorit cu ardoare şi am sperat să (re)devenim o mare ţară europeană am eşuat lamentabil. România s-a înţepenit într-un fel de balcanism patriotard acut şi gălăgios, înfăşurat într-un ambalaj frumos colorat pe care scrie Mall şi Shopping Center, City-break şi Hipermarket, SUV , LCD şi HD. Suntem plini de toate avatarurile vieţii moderne şi trecutul, întunericul, privaţiunile şi umilinţele sunt uitate ca şi cum nu ar fi existat niciodată, iar mizeriile de astăzi sunt complet ignorate.

Pe ambalaj mai scrie şi NATO şi UE şi de aici porneşte diferenţa, de aici adevăratul conţinut iese la iveală pentru că chiar dacă ne aruncăm privirea pe o hartă şi vedem că suntem europeni, între noi şi Europa se află o distanţă considerabilă pe care am avut şansa să o micşorăm dar am preferat şi preferăm în continuare să nu o facem din motive a căror explicaţie pur şi simplu scapă oricărei minţi raţionale. Pentru că într-adevăr noi suntem unici iar procesul de “făurire” a europenismului ultra-original se află în plină desfăşurare, la noi fiind în mod evident ca la nimeni altcineva.

Pe facebook am văzut un filmuleţ care ne promovează foarte obiectiv de altfel.

Din el aflăm că Nicolae Păulescu a inventat insulina iar Petrache Poenaru banalul pix, aflăm despre cum desfidem şi ironizăm noi moartea prin Cimitirul de la Săpânţa sau cât de extraordinare sunt porţile din Maramureş. Sunt alţii care s-au stabilit în România sau doresc să o facă, enumerând şapte motive pentru care ar trebui ca întreaga omenire să se mute aici. (sursa)

Eu cunosc încă cel puţin un million de alte motive, dar ce folos dacă stabilitatea şi încrederea în ziua de mâine şi mai apoi în viitor îmi sunt puternic zdruncinate de un prezent atât de tulbure.

Ce folos dacă astăzi hoţia, minciuna şi prostia au devenit virtuţi promovate şi susţinute în mod inconştient de o destul de largă majoritate a românilor! Ce folos dacă Euronews îşi încheie relatările despre încă un răsunător caz de corupţie de la vârful societăţii româneşti cu scurtul comentariu “România, una din cele mai corupte ţări din Uniunea Europeană”! Ce folos dacă în Marea Britanie un politician semi-extremist ca Nigel Farage îşi construieşte parte din Campania electorală agitând la vedere (din nou) o sperietoare pe care scrie români! (sursa). Ce folos dacă toate astea nu pot fi combătute. Dar de ce toate astea?

Pentru că toată lumea a aflat de penalul nostru Parlament şi de arestările în lanţ la vârful fostelor sau actualelor puteri, toată lumea a aflat că în România se fură mult şi elegant dacă se poate spune aşa, iar ’telectualii scriu cărţi prin puşcării prin care cred că ne dau nouă, românilor, lecţii de viaţă. Toată lumea ştie că în România infrastructura este la pământ după 25 de ani neexistând nici măcar o singură şosea de mare viteză care să o tranziteze şi să o conecteze la Europa, toată lumea s-a convins de faptul că în general orice din ceea ce alţii consideră a fi firesc, în România se dovedeşte a fi imposibil sau o utopie. O banală bancă astăzi fixată într-un parc şi mâine distrusă , o haită de câini fără stăpân care devorează carne umană bucurându-se de drepturi pe care nici măcar oamenii nu le au, o bucată de autostradă de 50 km de 8 miliarde de euro dau măsura ilogicii într-o ţară cu un potenţial enorm dar aruncat în derizoriu de o clasă politică absolut unică în grupul celor 28 de ţări membre ale clubului European. Parlamentul României a devenit un fel de groapă Cuţarida din romanul lui Eugen Barbu. Numai că hoţii din roman aveau ceva ce aceşti parlamentari nu au şi nici nu vor avea vreodată şi anume onoare. Şi spectacolul grotesc continuă, spiritul de gaşcă şi de clan se manifestă cu şi mai mare amploare, în dispreţul total al omului simplu care este manipulat şi derutat până ajunge să considere anormalul drept normal şi să se poarte în consecinţă.

Astfel că nu clasa politică este cauza tabloului dezolant al României prezente ci comportamentul ei de astăzi este mai degrabă un efect al atitudinii îngăduitoare, tolerante şi pe alocuri chiar încurajatoare a societăţii româneşti majoritare şi după cum este ştiut întotdeauna majoritatea va triumfa asupra minorităţii.

Tremilioanecincisutedemii de români au ales să se ducă ei către Europa şi lumea civilizată. Şi pentru că au ieşit oarecum din tiparul anormalului normal din ţară, al doilea om în stat, Preşedinte al Senatului i-a taxat in-corpore acuzându-i că îşi vând votul pe un mic şi o bere. Desigur, uscături probabil că există peste tot, care sunt în stare să se vândă nu pe un mic, că e mai greu de găsit, dar cu siguranţă pe un hamburgher sau un frankfurter, altfel noi românii nu am mai fi catalogaţi prin lume aşa cum suntem astăzi. Omul din fruntea Senatului nu a vrut altceva decât să alimenteze mai departe deruta celor rămaşi acasă să trăiască normal în anormalul lor, fluturându-le pe la nas un naţionalism cu iz de salam de soia.

Din punct de vedere al originalei politici româneşti şi pentru legitimizarea pe mai departe a protecţiei nelegiuirii la nivel înalt este într-adevăr foarte abil atâta vreme cât mai mereu diaspora românească s-a constituit în factor decizional esenţial în momente de cotitură. Probabil pentru că normalul în care-şi duc existenţa i-a făcut pe românii de afară să judece altfel, raţional şi logic cum au vazut în jur. Şi mai presus de toate pentru că îşi iubesc ţara şi ar vrea-o mâine acolo unde au tras ei concluzia că îi este locul. Asta nu se poate, România trebuie să rămână mai departe prizoniera unui anormal acut şi mai periculos decât o doctrină comunistă sau maoistă care cel puţin sunt la vedere. Din acest motiv nu înţeleg de ce actualii potenţaţi ai ţării sunt taxaţi drept comunişti. Este eronat, comuniştii erau duşmani declaraţi şi vizibili ai cetăţeanului. Nu cred să fi existat în România celor cincizeci de ani un singur român care să nu ştie asta. Cei de acum sunt abili, subtili şi lucrează cu îndemânare asupra conştiinţei individuale pe care o asasinează mişeleşte puţin câte puţin şi zi după zi, cu arme mortale goebbelsciene tip A3.

“Mama unei emigrante” i-a scris însuşi tăcutului Preşedinte ales al României, întrebându-l de ce nu ia atitudine. (sursa). Această “mamă a unei emigrante” se numeşte Angela Tocilă şi de câţiva ani se străduieşte, alături de mulţi alţii, să găsească o cale de comunicare cu românii, cărora a încercat să le transmită idei şi principii normale, care fac parte din manualul de existenţă al oricărei ţări civilizate. Precizarea se impunea dar nu asta contează şi nici măcar lipsa cronică de reacţie a unui Preşedinte care stă liniştit în tribună iar când oboseşte îşi ia firesc, un concediu de refacere a celulelor nervoase prea afectate de postările de pe facebook şi pe care cele un million şi ceva de like-uri nu-l prea mai ajută.

Interesante sunt unele din comentariile pe marginea acestei scrisori venite de la oameni din ţară, consumatori ai (i)realităţii cotidiene cu Ponta şi Johanis pe post de condimente zilnice.
“Eşti o vacă! Acest personaj <infamy>, Tăriceanu, a fost cel mai bun premier din istoria României. Eşti prea vacă şi prea ca să ştii toate astea! Stai în p… în America şi bagă hot dog în tine şi mai lasă-ne pe noi ăştia de aici să ne vedem de ale noastre. Cu ruşii cu infamii etc… ai dreptul să taci!!”.
“Greşeala voastră a diasporenilor, este aceeaşi…votaţi mereu împotriva celor din ţară… eu sunt dezamăgită că îmi hotărăsc soarta cei care nu trăiesc aici şi nu văd cât de marionetă, ficus, şi plimbăreţ de preşedinte ne-aţi ales….şi care nu are două vorbe proprii la un loc. Dezgust, asta simt eu…!”

Ura este evidentă, iar delimitarea la fel, “greşeala voastră a diasporenilor…” fiind un fel de definiţie la fel de generală ca şi cea din povestea micului şi a berii. Omul din vârful puterii de la Bucureşti este mulţumit acum, scopul i-a fost atins, în România anormalul este la fel de normal ca şi înainte şi nimic nu o să mai tulbure propăşirea penalilor în funcţii, poate doar vreo loterie tip “bon-fiscal-în-plic” la care sunt invitaţi să participle toţi beneficiarii activităţii celui mai penal cincinal din istoria politicii româneşti.

Nici acasă nu este altfel. Lucian Mândruţă a fost făcut praf de oamenii de bine pentru că a îndrăznit să se întrebe “De ce e la noi mai multă sărăcie şi mai multă mizerie decât în Vest?” şi în general “Eu, adică, pentru că mă întreb de ce se întâmplă toate astea. Că dacă eşti patriot, nu te întrebi, iubeşti. Îţi iubeşti ţara, îţi iubeşti poporul, cel puţin la nivel declarativ, ca prin spate îl furi şi-l batjocoreşti în privat de câte ori ai chef…”.

Şi tot el a găsit cheia dilemei: “Adevărul e că singurul defect sunt eu. Că îmi pun întrebarea ce e în neregulă cu noi. Că îmi doresc să fie mai bine şi mai frumos. Că nu mă pot mulţumi cu patriotismul orb şi fals al celor care spun <Dacii au inventat Europa>şi-mi doresc mai degrabă să fie adevărată expresia <Urmaşii dacilor şi mai degrabă ai românilor sunt respectaţi în Europa! Clar, sunt defect. Nu e mai bine să nu te întrebi nimic şi să-ţi încropeşti, cum poţi, un culcuş în mediocritatea tăcerii?”

Culcuşul în mediocritate poate fi într-adevăr o soluţie, dar nu rezolvă nimic decât liniştea personală. Domnia anormalului normal din România continuă şi nu se întrezăreşte nimic cu adevărat normal la orizont. Cu toate că ne dăm în SUV-uri, în România se pare că mai e mult, foarte mult până departe.

 

 

Acest articol a fost citit de 2241 ori

Comentarii

comentarii

Dan Popica

About Dan Popica

47 Comments

  1. Pingback: Fisiunea șpăgii - politicstand.com

  2. Alikianos Shenghen

    April 25, 2015 at 12:34 pm

    Un gand bun prieteni si un week end pe potriva gusturilor voastre! Sa auzim numai de bine!

    Thumb up 0 Thumb down 0

  3. Mitza

    July 28, 2015 at 3:57 pm

    Nu cred ca mai este vreo sansa pentru Romania. Coboara in jos din ce in ce mai tare.

    Thumb up 0 Thumb down 0

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Read previous post:
La mulți ani, măică Românie!

”…Dar când a venit iarna peste tine, a căzut o zăpadă grea şi te-a acoperit, iubito, şi ai murit aproape...

Close