În așteptare, cu speranță

By on August 21, 2012

În decursul celor aproximativ 100 de zile de guvernare glorioasă și inexistentă a USL-ului, am avut nesperata dar și nedorita ocazie să aprofundez discursurile, părerile, monoloagele abisale, stropșelile indignate și argumentele puerile ale unor oameni de a căror existență știam, dar îi ignorasem din simplul motiv că nu prezentau absolut niciun interes intelectual, nicio provocare și absolut nicio importanță din punctul meu de vedere.

Astfel, m-am trezit eu și mulți alții în postura nefericită de urmări la tv oameni cel mult mediocri ca Tony Greblă, Ghișe, Coriolan Pop, Liviu Pop și mulți alți activiști trimiși la luptă în studiouri doar pentru că au cu toții o trăsătură comună și anume, obrăznicia. USL și-a trimis soldații infanteriști, pulimea, masa de manevră, pușcașii, în linia întâi a frontului ca să țină națiunea ocupată cu mormăielile indignate ale lui Greblă, cu nesimțirea gregară a lui Ghișe, hipnotizând-o cu privirea tâmpă de hidrocefal retardat a lui Liviu Pop, ținând-o captivă într-un spectacol grotesc în care tot ce poate avea ea (națiunea) mai prost, mai găunos și de cea mai joasă calitate, s-a produs la scenă deschisă, și-a pus poalele-n cap, lăsând să i se vadă goliciunea, fără rușine.

Aceste nulități pe care în mod firesc le-am trece cu vederea indiferenți în situații normale, care s-ar pierde în anonimatul grămezii, cirezii, turmei, ne-au ținut lecții de legislație, bun simț și morală de parcă brusc, ne-am fi transformat cu toții în stane de piatră aflate în imposibilitatea de a riposta. A fost ca și cum ne-am fi uitat în urmă ca-n poveste, în pofida sfatului de a nu o face și-am fi încremenit blestemați, condamnați să vedem cum o mână de loaze decid pentru noi cum să ne trăim viața de acum înainte, de parcă așa ar fi fost firesc, doar pentru că în strâmbătatea legislativă anume croită, au fost aleși pe niște liste laolaltă cu alte nulități anonime bune de nimic.

Am obosit și ne-am uzat moral cu toții, dar n-am capitulat în fața lor și atâta timp cât mai avem puterea și mijloacele să respingem dictatura cozilor de topor, a prostiei infatuate și a minciunii, nu e totul pierdut. Azi vom afla dacă a meritat efortul, uzura, consumul nervos și cu puțin noroc, vom avea motive să sperăm și să credem că nu suntem o națiune de alienați mintal, un imens spital de bolnavi psihic. Se spune că atunci când apele se tulbură, ies gunoaiele la suprafață și noi avem dovada. S-au tulburat apele și au scos la iveală gunoaie, zdrențe murdare și mocirla care ne-a cuprins picioarele încetinindu-ne mersul și dacă nu scăpăm la timp din strânsoarea ei înainte a se-ntări ca cimentul, suntem condamnați din nou să trăim înțepeniți, paralizați fizic și demoralizați. Și nu, nu merităm asta…

Acest articol a fost citit de 511 ori

Comentarii

comentarii

Angela Tocilă

About Angela Tocilă

Fondator politicstand.com, autor pe blogul propriu și pe platforma Evenimentului Zilei Hydepark și Vocile Dreptei

2 Comments

  1. Anca Tanase

    August 21, 2012 at 10:41 am

    1.Cu 7000000 de votanti DA, meritam asta, cu atat mai mult cat majoritatea celor care intelegem despre ce e vorba in realitate ne multumim sa bombanim pe FB.
    2.Teama mi-e ca CCR va amana iar verdictul, pe de o parte n-au curaj sa valideze ceva ce e limpede ca lumina zilei ca nu poate fi validat, pe de alta parte nici sa invalideze, “obligatii politice”, de!
    3.Probabil ca cu cat dureaza mai mult nebunia asta, e mai bine pt.”ei”, va ramane totul la mana parlamentului, care parlament…
    4.Intre timp (2-3) zile o vom avea pe Pivniveru ministru, primul lucru pe care-l va face va fi s-o schimbe pe Kovesi, si de aici tot restul… si uite-asa obtin ceea ce vor, Justitia. Evident ca nu se incurca ei cu fleacuri cum ar fi Europa, America, etc. Si daca raman singuri in tara nu le pasa, totul e sa se trezeasca Antonescu la pranzul fiecarei zile la Cotroceni, si Ponta sa-si debiteze nestingherit tampeniile…
    5.In final, noapte buna, popor roman!

    Thumb up 0 Thumb down 0

    • Angela Tocilă

      Angela Tocilă

      August 21, 2012 at 10:46 am

      Anca, un pic de optimism se poate? Nu de alta, dar să ne putem târâi mai departe :))

      Thumb up 0 Thumb down 0

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Read previous post:
La mulți ani, măică Românie!

”…Dar când a venit iarna peste tine, a căzut o zăpadă grea şi te-a acoperit, iubito, şi ai murit aproape...

Close