Gabriela Oltean, un top model la Los Angeles

By on December 8, 2014

A părăsit ținutul mioritic în anul 1997 cu destinația Paris – locul unde se da oră exactă în lumea modei – în urma  unui contract cu  Romanian Elite Model Look. În scurt timp a devenit un model de talie internațională, timp în care făcea naveta spre Milano, Hamburg, Elveția, Maroc sau Cuba, devenind un bona-fide globetrotter în lumea fascinantă și misterioasă a modei. Șansa  de a trece  “marea balta” i-a surâs un an mai târziu, când cu ajutorul agenției Ford, din Paris, a prins un contract în Los Angeles. Pentru o perioadă de câțiva ani a fost din nou navetista, de data această, însă, pe ruta Los Angeles – New York, o data pe an, făcând și o “haltă” la Paris pentru a onora diferite bookinguri. Se poate lăuda cu apariții alături de George Clooney, în reclamele pe care le-a făcut pentru băutura Martini. În resume-ul ei impresionant se adaugă advertisinguri pentru L’Oreal, Clairol și Jean Louis David.

De asemenea, a avut apariții pe copertele faimoaselor editoriale Madam Figaro, Annabelle sau Jeune et Jolie și în spoturi publicitare pentru BMW, BUICK, TARGET și AVON. După opt ani intenși în elita modei, în anul 2005 a ancorat definitiv în Los Angeles. Aici a urmat cursurile celebrei universtitati, UCLA, în urmă cărora a obținut un masterat în interior design, astfel, satisfăcându-și o dragoste mai veche, dar latentă – obsesia ei fiind să cunoască toate stilurile de mobilă și tablouri.Gabriela Oltean, o frumusețe naturală, clasică, a la Audrey Hepburn, nu a pierdut  contactul cu lumea modei și, lunar, se deplasează la New York pentru diferite contracte de publicitate. Recent, am avut plăcerea să stau de vorba cu Gabriela Oltean, ocazie cu care am aflat lucruri interesante, pe care vreau să le împărtășesc și cu voi cititorii.

Women who can be role models” 

E greu să fii model de talie internațională? Ce implică a fi model și care sunt ingredientele necesare unei cariere de succes?

Drumul către lumea bună a modei este unul lung și cuprinde multe etape până vei putea fi etichetată cu titulatura de  “model international”. În primul rând, odată ce începi o carieră ca manechin –  unde fiecare are un început mai mult au mai puțin “premeditat”, norocul având un cuvânt greu de spus – sunt mai multe etape care se succed. Trebuie să ai un PR foarte bun! Doar o agenție reputabila poate să genereze  încredere publică în potențialul tău, să te ghideze spre un market de modă – unde poți începe clădirea unui portofoliu lucrând cu fotografi și clienți foarte buni care îți pot creea o diversitate fotogenică cât mai versatila, care, eventual, te poate propulsa către vârf.

Odată ce ai suficientă experiență, agenția mamă îți poate facilita intrarea în contact cu alte agenții din lume. În funcție de nivelul de pregătire și reacția clienților, poți semna  cu mai mulți reprezentanți pe plan internațional. Ajută mult de asemenea să fii remarcată, pe parcurs, de un editor sau  de un fotograf foarte cunoscut. Cel mai mult, însă, depinde de ține. Pentru a fi un model de succes, pe lângă coordonatele fizice se cere a avea o disciplină mentală și corporală de fier, precum și perseverență, forță de muncă, siguranță de șine, prezența de spirit și o atitudine de echipă. Până la urmă ești doar o piesă  într-un proces creativ de anvergură. Eu sunt de părere cu sloganul ” you don`t have to be a bitch to make it”. (râde). Multe contracte după cum se știe, au clauze morale și agențiile caută “women who can be role models”, nu  doar “women who can be models”. Și, foarte important, în opinia mea : don’t overparty and don’t be a diva.(râde)

Naveta pe ruta: Milano – Hamburg – Munich – Tokyo 

Când și de ce ai decis să treci peste “marea balta”? Unde ai făcut prima  “halta” pe tărâmul american?

Destinul m-a adus în America în anul 1998. Înainte de a veni aici, eram stabilită în Paris, de unde călătoream pentru bookinguri la Milano, Hamburg, Munchen sau Tokyo. Mai rămăsese să-mi încerc șansa și în State, șansa care s-a ivit datorită Agenției Ford care mă reprezenta în Paris și care mi-a trimis portofoliul la New York și la  Los Angeles. Eu am ales, însă,  orașul îngerilor, Los Angeles, unde am aterizat pentru prima data în State. Pentru mine a fost doar o simplă coincidența sau, dacă vrei, poate chiar destinul,  faptul că am ajuns în State. Aici, în State, se tot vorbește despre  “american dream”. Eu cred, însă, că această noțiune “american dream “-  este un “mit”. Realitatea, zic eu , este altă. America, după părerea mea, cred că este  locul care răspunde anumitor aspirații  –  acesta   fiind motivul care a determinat atâția oameni să își indrepete pașii spre acest continent.

Cum a fost impactul cu “pamantul fagaduintei”? A fost un șoc socio-cultural?

Pe mine, personal, nu m-a mirat nimic mai mult decât vastitatea aceastei țări, spațiul personal alocat în mod generos oamenilor și rețelele intricate și elaborate de autostrăzi – mai ales cele din Sudul Californiei. Iar pe plan uman, tot ca prima impresie, remarcam un pozitivism al oamenilor, în general , chiar dacă deseori forțat. Mi se părea molipsitor, îmi dădea o stare de bine și mă inspira să mă regăsesc și să mă definesc mai bine. La un moment dat trebuie să și renunți la ceea ce crezi că ar fi trebuit să se întâmple și să începi să trăiești ceea ce se întâmplă – să te adaptezi.

 Gabi model 2

O perioadă ai tot făcut naveta Los Angeles – New York…

Așa este…mulți ani am trăit în ambele orașe, însă în anul 2005 am ales să îmi stabilesc reședința în Los Angeles, orașul care mă reprezintă cel mai bine. Los Angelesul era un loc despre care știam din filme, o lume comfortabila la care însă nu am aspirat niciodată. Însă acest oraș mi-a dat un rost, o educație (Masterat în Design de Interior la UCLA – n.a),o familie și multe oportunități .

Cum ți se par românii din State?

Despre românii din America n-aș dori să generalizez – ei provin din toate segmentele României și sunt tot atât de diferiți. Câte bordeie, atâtea obiceiuri. Singurul lucru care cred  ca ne unește pe toți este simțul aventurii si dorinta pentru o viata mai buna.

O veritabila …”Angelina” 

Care oraș îți place mai mult? Există vreo diferență între stilul de viață din NY și cel din LA?

Din câte știu, cei din New York duc o viață fast-pace, față de cei din Los Angeles , care sunt mai laid-back….

În primul rând, fiind un “transplant” din Europa în America, experiența de a trăi aici este deja fundamental opusă celei de pe bătrânul continent, însă ,după ceva timp petrecut și în Los Angeles și în New York, începi să simți unde ai putea prinde rădăcini mai bine. Parisul, de exemplu, este un oraș ușor de iubit, arhitectura este deosebită, orașul este romantic și inspiră pasiune la fiecare colț al starzilor, oamenii având un ritm mai domol al vieții…New Yorkul este altfel- oamenii au tendința să practice mai mult ceea ce predică, să fie pururi prinși în miezul acțiunii.Orașul, în șine, este vibrant, dens și dinamic și oamenii sunt foarte ambițioși și au așteptări înalte de a se realiza.

Dinamica Los Angelesului nu se poate compara cu New Yorkul. Este, într-adevăr, mai laid- back, nu se simte în aer așa de mult presiunea, competiția și așteptările de a reuși, că în New York. Asta nu înseamnă că oamenii în LA nu sunt ambițioși – ei poate chiar țintesc mai sus adeseori. Los Angelesul însă, nu are un centru propriu-zis al orașului și cu toate astea este o rețea gigantică de întâlnire a celor mai ascuțite și deosebite minți. E greu însă să le identifici într-o fază de început. Aici se regăsește un amestec multicultural care te invită să alegi zilnic dintr-o multitudine de  stiluri de viață . Eu găsesc foarte ușor să am o viață echilibrată și sănătoasă aici, cu activități

nesfârșite în aer liber si o hrană proaspătă – aș zice destul de mediteraneană… Pentru vizitatori însă, lipsă acestui centru-al-orașului despre care vorbeam înseamnă și lipsă de reper – și totul pare răsfirat și neidentificabil la prima vedere. Los Angelesul deține monopolul covorului roșu pentru premierele celor mai mari producții de  film și formații de rock, New Yorkul, însă, domină cultural prin artă de cel mai înalt nivel din legendarele sale muzee, și, bineînțeles, prin templul teatrului și al musicalurilor – Broadway. Există un mare contrast dintre New York și Los Angeles, însă astăzi, pot zice că sunt o veritabilă locuitoare a Los Angelesului – “Angelena”.(râde) Amândouă însă, sunt orașe care te pot înfrânge, sau îți pot oferi laurii recunoașterii depline.

Gabi model 4

 

De ce ai ales o carieră în interior design? Cum se împăca cu cariera ta de model?

Am simțit că mai am  “another fish to fry”. De ce? Pentru că am avut șansa să călătoresc mult și să fiu expusă artei și esteticului mulți ani de zile. Mama – pe care am pierdut-o cu mulți ani în urmă – a făcut design de mobilă și ea a fost cea care mi-a instilat esteticul frumosului. Eram tot timpul înconjurată de  proiectele ei, iar designul l-am studiat și în onoarea ei.

De asemenea, când lucram la filmul John Q, regizat de Nick Cassavetes, m-am împrietenit foarte mult cu scenografa Ștefania Cella – care a făcut de curând scenografia filmului câștigător la Oscar,  La Grande belezza – și ea mi-a dat prima carte despre Istoria Designului și căreia i-am împărtășit faptul că mi-aș dori să fac scenografie, întrebând-o care ar fi parcursul acestei meserii. Sub îndrumarea ei am început să fac primii pași în această direcție și încet am început să încorporez în spațiile cu care lucram mai multă fantezie și mister de scenă, datorita influenței dânsei, căutând întotdeauna ceva inedit atât în ansamblul compoziției cât și mai ales în detalii.Îmi place să folosesc liniile simple care să confere un cadru pentru designuri surprinzătoare. Îmi place să fac referință la piese istorice, clasice, dar în același

timp să folosesc materiale inovative și, mai ales, să redau viață obiectelor vechi – prin reciclare și refolosire. Din moment ce am multiple predilecții, dar puțin timp, îmi doresc să excelez în toate, încercând mai degrabă să fac un cross-over între design , scenografie, modă și cinematografie. Cum se împăca? Pentru mine ele se îngemănează și, în opinia mea,  nu există una fără alta.Cu toate că acum sunt mai putin implicata în modă, agențiile mele, Wilhelmina și HRI Talent, mă țin suficient de ocupată cu audiții pentru  spoturi și campanii publicitare sau reclame fotografice.De asemenea am câteva proiecte  cu  Buick,  BMW, Target și Avon.

“Martini” cu…George Clooney

Știu că ai filmat și pentru Magnum, celebra companie de înghețată, dar și alături de George Clooney...

Sunt două momene foarte speciale pentru mine. Am luat rolul pentru campania de înghețată Magnum după o audiție care s-a desfășurat timp de mai multe săptămâni în Los Angeles, unde clientul și regizorul (angajat)-Shekhar Kapur – regizor nominalizat la premiile Oscar pentru filmul Elizabeth cu Câte Blanchet – cauta o față ideală care să poată jucă șapte roluri diferite în acest spot publicitar – respectiv personificarea celor șapte păcate capitale asociate cu cele șapte arome de înghețată.(râde) S-a filmat în Milano, într-un studiou construit la un moment dat pt Adriano Celentano. Au urmat 21 de zile de muncă intensă, cu numai 4-5 ore de somn pe noapte, schimbări de machiaj și costume, repetiții, coreografie de dans, fiind înconjurată de cei mai talentați oameni în meserie – scenografi, machiori, stiliști si muzică specială compusă de A.R.Rahman.Rezultatul a fost nemaipomenit și pot să spun că sunt foarte mândră de experiență la care am fost expusă.

Bookingul pentru reclamă la Martini l-am făcut în Los Angeles, cu o producție de anvergură de film foarte mare, și nu în ultimul rând, alături de George Clooney- o prezența cum nu se poate mai carismatică, dar în același timp cu un dar deosebit de a relaționa cu toți angajații echipei. Trebuie să recunosc, e greu că o femeie în prezența lui să nu dezvolte un “crush”.(râde) Ce se vede pe ecran este la fel în realitate, lucru care nu cred că e valabil pentru majoritatea actorilor.

Ai o familie foarte frumoasă….soțul tău, Alex Rotaru, singurul român care face filme la Hollywood și fiul tău Max, care are 2 anișori…cum se împăca cariera cu viața familială?

Sunt o mamă pasionată, iar Alex este un soț și tata super-cool. Noi credem că Max e un copil norocos născut într-o familie norocoasă. Amândoi avem atitudinea a doi emigranți care muncesc mult și disciplinat, dar care în continuare rămân niște visători etern optimiști. A-l crește pe Max aici implică o implicare atentă cu eforturi mult mai calculate, în comparație cu felul în care am crescut noi în România. Ne lipsesc părinții – bunicii lui Max – care trăind în România, nu ne sunt aproape, iar profesiile pe care ni le-am ales nu țin cont de homeostază familia

Crezi in destin?

Da. Și în noțiunea de a fi la locul potrivit si la momentul potrivit. De asemenea atitudinea pozitiva este foarte importantă în modelarea propriului noroc.

Reteta frumusetii 

Nu este niciun secret că ești o femeie frumoasă…. Sunt sigur ca multe tinere ar fi curioase sa afle…secretul “retetei” unei siluete frumoase…

Mulțumesc de compliment. Sunt întotdeauna dornică să împărtășesc tinerelor care vor să  urmeze această carieră, sau nu, secretele unei vieți ancorate frumos în fizic, spirit și minte.Eu m-am convins că un corp frumos se menține în fiecare zi, utilizând corect reguli simple de nutriție, exercițiu fizic, odihnă, tehnici de respirație, precum și îngrijire corporală și mentală. Rutină mea zilnică încorporează o formă de mișcare (preferabil în natură), yoga sau cursuri de fitness la sală. Îmi place să particip la cursuri variate la sală. deoarece un antrenor îți poate împinge mult mai mult limitele, decât crezi că ești capabil. Este singurul mod în care îmi conectez mintea cu corpul și care mă ajută să creez.

Este adevărat că frumusețea deschide uși? Reprezinta frumusețea un avantaj profesional?

Cred că frumusețea, singură, nu! Însă în combinație cu blândețea, grația și inteligență emoțională, da. Indiscutabil, oricine îți deschide ușa, te va asculta cu mai mult interes, dacă frumusețea este dublată și de inteligență și de o atitudine gen “I can do it”. 

Ce îți place cel mai mult în America? Îți este dor de România?

În America, îmi place apetitul nesfârșit de viață pe care îl am și pe care nu-mi amintesc să-l fi

avut în România…Dor de România? E o întrebare încărcată și poate cea mai plină de semnificație din viața mea. Pe scurt, mă gândesc adeseori la familia și prietenii din țara și  o fac la modul cel mai nostalgic și mai  pozitiv .Mă gândesc  la fiecare loc unde am crescut, și la  fiecare încercare prin care am trecut până să ajung aici.

Planuri de viitor…

Pe lângă proiectele mele de design interior și contractele din lumea modei,  doresc să scot curând la lumina niște proiecte la are lucrez de o vreme și a căror poveste aș vrea să o cunoașteți- designul unor așternuturi  care au și inspiratie din artizanale românești printre altele – și niște piese de mobilă în ediție

limitată, inspirate de cinci femei importante din viața mea. Aș vrea să fac obiecte practice care interacționează cu viață, că niște entități vii și, mai ales, care spun o poveste consistență, dar și o familiaritate provenită din universalitatea misterului…

 Publicat si aici

Acest articol a fost citit de 1418 ori

Comentarii

comentarii

Viorel Vintila

About Viorel Vintila

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Read previous post:
La mulți ani, măică Românie!

”…Dar când a venit iarna peste tine, a căzut o zăpadă grea şi te-a acoperit, iubito, şi ai murit aproape...

Close