Evoluţia bunului simţ

By on August 12, 2012

Îmi cer iertare pentru faptul că în această săptămână mă ocup şi de o problemă personală în postarea mea : buna mea prietenă, Gabriela, mi-a transmis că am jignit-o, pe ea şi pe cei care au fost la referendum, şi că ultima mea postare este extrem de agresivă… Iată unde am ajuns, datorită vituperantelor personaje din tabăra felixiana care, pentru acest război, cu miza lui de “totul sau nimic”, secretă, acum la vedere, otrava pe care, până acum o transmiteau subliminal poporului privitor la Antene, aruncând cu rahat în ventilatorul îndreptat către o singură direcţie….

Am şters şase ani de prietenie şi zece ani de când ne cunoaştem, dintr-o “jignire”. Probabil că trebuia să mă simt şi eu, nevotant vreodată de personaje cu nume de floare sau pasăre şi de profesie muzeografi, jignit de locuţiunea “revoluţia bunului simţ”, de parcă monopolul bunului simţ îşi are sediul central al Tulcea şi este neapărat de culoare galben albastră (aşa cum este obligatoriu, “din bun simţ”, să ai firma la stradă în parohiile liberale, de tip Chiajna, Pantelimon sau Mogoşoaia… Şi tot definitoriu, în aceste localităţi, sediul partidului “bunului simţ” se afla la cârciumă… oare s-o juca şi poker?) Şi, în eternă şi fascinanta Românie de azi, am văzut ( şi fotografiat) ceva incredibil, într-un sat din Vâlcea ; mi-am adus aminte de frază : au pus cătuşe florilor… priviţi şi voi fotografia cu secţia de votare…

Am fost vorbitor fluent, acum am devenit ascultător atent, fiindcă mi-am dat seama, că începe să-mi placă limba germană… Deutsche Welle, practic vocea guvernului german, a scris despre interimar, diplomat, că “nu e chiar atât de discret cum a promis şi a prins rapid gustul puterii”; domnul acesta, conducătorul absolut al “revoluţiei bunului simţ”, a ajuns preşedinte interimar prin iuţeală de mână şi nebăgare de seamă, în urma votului a 9159 +256 cetăţeni romani-ce-i drept, unii mai egali decât altii-. Ar trebui să fie mai atenţi la cifre, mai ales la cele mai mari de 10 mii, fiindcă ar trebui să nu fie aşa convinşi că toţi cei 5,5 milioane de locuitori ai României care au dorit să-l sancţioneze pe Traian Băsescu şi să-l trimită pe mare sau la pensie, vor vota cu ei….

Poftim ? 7,5 milioane? Poate în visele interimarului şi la numărătoarea desfăşurată după regulile bătrânului seminarist Djugasvilli, un strămoş politic al puterii de azi, mai bine cunoscut şi că părinte al popoarelor. Dac-ar fi avut, cu adevărat, 7,5 milioane de votanţi, n-ar fi avut nevoie de fraudele dovedite: de la stampilarea a câte trei, patru buletine de om, cam odată pe oră (au fost găsite împăturite la numărătoare), turism electoral către Slatina, Craiova şi Alexandria ot Teleorman, nu din Egipt, altminteri capitale ale turismului de week-end mondial, de la sine înţeles că turismul electoral generează vot multiplu, apoi urna mobilă şi procesul verbal, de la fiecare după fantezie, fiecăruia după nevoi, cum mai zicea un strămoş politic, tot al lor…

Prin guberniile bucureştene (poftim? le zice sectoare?nu-i nimic, schimbăm asta ) se umbla, în seara referendumului, după ora 21, pe stradă (!!!) cu urna mobilă, hai neamule să-l dăm jos pe dictatoru, chioru şi alte nume de alint… Conaţionalii doamnei Merkel ar fi fost oripilaţi de aceste metode, dar nu ei votează la asemenea referendum, vorba unuia, şi, probabil, se felicită pentru că au pus

Olanda paznic la Schengen…Partea interesantă şi periculoasă a poveştii noaste este că ţara noastră are drept de vot în structurile suprastatale europene, unde deciziile se iau consensual, iar azi, România votează prin reprezentanţi conjuncturali, fără o legitimitate validată… Mă gândesc cum fierb bucătăriile cancelariilor europene, la gândul că nişte agenţi de interese ai Rusiei, care înlătura steagul NATO din panoplia de “bun simţ” a aliaţilor, votează. aproape fără drept, în structurile europene…

Dar hai să vedem ce mai este prin bucătăria noastră, mă gândesc să vă propun astăzi o mică bombă calorică, pe principiul ce e bun, ori e imoral, ori e ilegal, ori îngraşă…. Acum, la regula asta există şi excepţii : ştim şi noi cine este ilegal la putere, şi nici bun nu e… Dar hai la bucătărie, să facem pui cu ciuperci, şuncă şi smântână…
Aceast preparat presupune ceva anticipat: să marinăm carnea. Şi asta o putem face cu câtva timp înainte, minimum 1 oră, respectând principiul de bază ale unei marinate : componentele trebuie să asigure arome ( condimente, ierburi aromate, boia afumată), gust (ulei, sare sau sos de soia, piper) şi aciditate (zeamă de lămâie, oţet balsamic, vin).

Nu există o reţetă standard, doar trebuie respectat gustul fiecăruia, punând accent pe picanterie sau dimpotrivă, un amestec de miere şi usturoi sau chilli… Când marinam pe termen mai lung, trebuie să avem grijă să nu includem bere în marinata, fiindcă poate da o aciditate/acreală greu de suportat…… În această marinata, vom lăsa bucăţi de carne de pui, de preferat pulpa dezosată, tăiată în felii/cubuleţe de cca 1 cm. Aceasta este mişcarea anticipată, rămâne acum să ne hotărâm când vom etala main-dish-ul.

Odată luată această hotărâre, avem nevoie de câteva bucăţele de kaizer sau costiţă, tăiate fideluta şi puse la călit în două linguri de ulei şi un cub mic de unt, împreună cu ceapă şi bucăţile de pui, făcute cubuleţe. După circa 5 minute, se adăugă ciupercile (eu prefer hribi, dar merg şi champignons, chiar şi pleurotus, nu se prea pretează ghebele) şi verdeaţă (mărar, în special), amestecând şi asezonând , după gust, până când şuncă devine crocantă şi puiul arăta a fi “făcut”…Pentru cei care vor o combinaţie de gusturi interesantă, fulgii de chilli măcinaţi pot crea o picanterie deosebită. Apoi, contează ce fel de smântână avem sau preferăm.

Dacă smântână este una densă, cu peste 24% grăsime, se poate adăuga pe ultima sută de metri, lăsând că sosul obţinut să dea un clocot, după acre stingem focul şi putem arunca încă o mână de verdeaţă cu frunze late… Dacă smântână este un slabă, o vom adăuga după ce oprim focul, pentru a nu se tăia. Pentru că este o mâncare cu sos alb, sugestia de servire ar fi în farfurii negre sau colorate, pentru a scoate în evidenţă sosul şi prezentarea..

Şi dacă doriţi ceva light, vă recomand o porţie de spaghete cu fructe de mare, pentru care nu trebuie decât să decongelaţi direct în tigaie un pumn de fructe de mare congelate (eu vă recomand toate brand-urile care au cât mai puţin surimi), peste care, când încep să se înmoaie, punem un cub de unt, o lingură de ulei de măsline, pentru ca untul să nu se ardă, un căţel de usturoi mai mare, zdrobit şi tocat, sare, piper, chilli şi o linguriţă de miere… punem spaghetele la fiert în apă clocotită în care am pus o lingură de sare şi una de ulei de măsline şi le lăsăm cu un minut mai puţin decât scrie producătorul pe pachet.

De fapt, pentru a verifica dacă sunt fierte “äl dente”, scoatem un fir şi îl rupem, e ok, dacă se vede un punct alb cât mai mic, dar care să existe, în secţiune… Între timp, în tigaia cu fructele de mare, amestecăm până când sosul capătă consistenţă iar creveţii şi rudele lor marine şi-au căpătat aspectul rozaliu, respectiv strălucitor… când spaghetele sunt gata, le scoatem, le strecurăm şi le aruncăm în tigaia cu fructele de mare…amestecând. Porţiile se mai pot asezona cu parmesan sau cu o altă brânză rasă şi cu fulgi de chilli măcinaţi.
Poftă bună şi o zi fără prosti, pe şosele!

Acest articol a fost citit de 625 ori

Comentarii

comentarii

Angela Tocilă

About Angela Tocilă

Fondator politicstand.com, autor pe blogul propriu și pe platforma Evenimentului Zilei Hydepark și Vocile Dreptei

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Read previous post:
La mulți ani, măică Românie!

”…Dar când a venit iarna peste tine, a căzut o zăpadă grea şi te-a acoperit, iubito, şi ai murit aproape...

Close