(Dez)interesul naţional

By on November 1, 2015

Niciun doliu naţional nu-mi poate alunga sentimentul de şoc, groază, revoltă şi tristeţe care a pus stăpânire pe mine. Băi nenorociţilor, în România lucrului bine (ne)făcut nu exista nici măcar un extinctor într-un club în care se înghesuie câteva sute de copii să-şi cânte exuberanţa împreună cu idolii lor? Izolaţie fonică cu burete sau cofraje de ouă pentru că sunt mai ieftine?! Oi fi eu profan, dar cofraje de ouă?!! O singură ieşire? Dumnezeule, în ce ţară trăim?

Trăim în România, în ţara în care preţul plătit superficialităţii, ignoranţei, incompetenţei şi indolenţei este uriaş, în vieţi omeneşti, în vieţi de copii lăsaţi în voia unei sorţi acoperite de ştampile şi aprobări pentru că la asta se rezumă capacitatea acestui sistem nenorocit, maturizat cu grijă în ultimii 25 de ani de cei ce s-au perindat pe la conducerea tuturor acestor instituţii ale neputinţei şi sfidării. Un sistem care a furat şi fură tot golind astfel de conţinut speranţa copiilor noştri care iată, habar nu au ce se întâmplă sau ce se poate întâmpla cu ei, un sistem care-şi culege roadele propriei uzuri şi ticăloşii şi care nu pregetă să iasă pe sticlă să demonstreze că acei copii au murit în condiţii perfect legale, cu toate verificările şi aprobările date în timpul programului normal de lucru până la 16,30h probabil cu pauză de masă de o jumătate de oră. Că el, sistemul, a făcut tot ce se putea face şi că va proceda la verificarea în amănunt a tuturor locaţiilor de zbenguială a tinerilor din ţară.

Tardiv, mult prea tardiv şi costisitor, foarte costisitor, pentru asta, 29 de copii au plătit cu viaţa, aproape 200 sunt răniţi, unii grav, iar alte sute de mii, sau milioane din toată ţara sunt şocaţi, îngroziţi, speriaţi şi trişti, foarte trişti. Pentru că peste tot există cluburi, peste tot cu o singură intrare şi pe post de ieşire, peste tot cu pereţi din carton, înfundaţi cu burete sau cofraje de ouă şi în prea puţine locuri cu extinctoare sau ceva măsuri la vedere pentru situaţii excepţionale pentru că nu-i aşa, costă. Dar costă bani şi nu vieţi…

Iar părinţii acestei generaţii au devenit în ţara asta un fel de martiri care îşi ascund în ei grijile la fiecare plecare a propriului copil în club, discotecă sau mai ştiu eu unde copiii noştri găsesc că e mai cool să-şi petreacă o seară şi asta nu din pricina copilului ci a locului în care acesta va ajunge, de multe ori cu transportul asigurat de tata.

Toţi galonaţii cu funcţii şi-au scos de prin sertare figurile serioase de oameni importanţi şi exact asta au început să facă, să fie importanţi în miezul unei (alte) tragedii naţionale.

I-aş întreba pe toţi aceşti ipocriţi dacă au habar cum să devii din om neom într-o fracţiune de secundă, atunci când vestea te-a lovit cu forţa unui uragan şi deodată lumea întreagă s-a comprimat în ceva mic, şi insignifiant şi întreg cerul s-a prăbuşit peste tine. E uşor să te plimbi la faţa locului, să dai interviuri şi să discuţi prin spitale, cică asta e treaba lor de miniştri, prim-miniştri, secretari de stat şi preşedinţi. Se fac că nu ştiu că acele spitale sunt prea puţine, că acei medici, asistenţi, brancardieri, pompieri sunt prost (răs)plătiţi dar aceştia înainte de toate sunt oameni şi sunt eroi pentru că s-au luptat plângând în hohote până le-a ţâşnit sângele pe nas la propriu să salveze nişte copii la fel de frumoşi ca şi copiii lor, în ciuda sistemului prost în care sunt obligaţi să lucreze. Se fac că nu ştiu că acest nenorocit de sistem al lor a inventat sintagma “lasă că merge şi aşa” la care s-au raliat cu uşurare şi proprietarii de cluburi şi nu numai. Se fac că nu ştiu că sistemul lor e în asemenea hal de viciat încât încet, încet devorează la propriu ţara asta, aşa cum a făcut-o în incendiul de la Maternitatea Giuleşti, cu avionul prăbuşit în Apuseni, cu copilul ucis de câini maidanezi, cu elicopterul prăbuşit în lacul Siutghiol, cu planorul de la Braşov, cu poliţistul căzut la datorie şi asa cum o face acum, cu cei 29 de tineri morţi în incendiu, de fapt toţi ucişi de acest sistem care-şi vede mai departe de sine spre propria prosperitate asta chemându-se interes, culmea, naţional.

Nu se poate ignora la nesfârşit un sistem, o administraţie care se acoperă de ridicol fiind mereu şi mereu luată pe nepregătite, care nu pune niciun preţ pe prevenţie şi mai degrabă se preface a lucra la combatere, având cu totul alte preocupări cum ar fi şpaga, comisionul, traficul de influenţă, minciuna şi mai cu seamă ascunderea la nesfârşit faţă de propriul popor dacă nu într-o coloană oficială măcar în clădiri bine păzite şi izolate de ochii oamenilor din stradă care nu pot fi altfel decât mărunţi şi nu ca ei, mari şi importanţi.

Sunt tatăl unui copil care munceşte, învaţă şi visează, călătoreşte cu avionul, metroul şi tramvaiul, care merge în club să se distreze şi-şi trăieşte din plin tinereţea şi al altuia care visează să devină medic, erou ca şi cei de astăzi, dar merge şi el cu avionul, metroul şi tramvaiul şi va merge şi în club pentru că vrea la rândul său să-şi trăiască din plin tinereţea.

M-au întrebat cum şi unde să (mai) fie în siguranţă şi nu ştiu ce să le răspund, pentru că nimeni dintre noi nu e invincibil chiar dacă aşa ne credem şi uneori doar soarta e cea care te poate pune la adăpost îndreptându-ţi pur şi simplu paşii într-acolo. Sunt speriat şi sunt trist, foarte trist pentru că nu am puterea de a suplini acest sistem în care nu mai am încredere şi de a-mi proteja eu însumi proprii copii.

În România lucrului bine (ne)făcut, (dez)interesul naţional s-a cronicizat nepermis de mult, spulberând siguranţa clipei ce urmează, la care orice om din ţara asta este îndreptăţit pentru că de-aia se numeşte cetăţean român. Şi mă îngrozesc la preţul plătit, la aceste vieţi pierdute sau distruse pe veci. Prea mult, mult, mult prea mult.

Acest articol a fost citit de 866 ori

Comentarii

comentarii

Dan Popica

About Dan Popica

6 Comments

  1. catalin

    November 3, 2015 at 5:08 pm

    Toate bune si frumoase in acest articol.. Da’ d-voastra ,formatorii de opinie n-aveti nicio vina la perpetuarea acestor sisteme ?? Ca si d-voastra ati sustinut la un moment dat un sistem care n-a fost tocmai perfect..

    Thumb up 0 Thumb down 0

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Read previous post:
La mulți ani, măică Românie!

”…Dar când a venit iarna peste tine, a căzut o zăpadă grea şi te-a acoperit, iubito, şi ai murit aproape...

Close