Despre fotbal și nu numai

By on October 10, 2015

Mă pune naiba să caut streaming pentru meciul mult trâmbiţat România- Finlanda, nu cumva să pierd meciul care putea duce România direct la Campionatul European din Franţa. Asta în cazul în care câştigăm…Nu ştiu de ce, dar văzându-i cum joacă îmi amintesc de mama şi la felul în care-l şicana pe tată trecând în relanti prin faţă televizorului pufnind dispreţuitor printre dinţi şi spunând ceva de genul: ”pierdere de vreme , te uiţi iară la ăştia… uită-te la ei parcă is împiedicaţi, iar pierd, numa aşa câştigă dacă cealaltă echipa merge la vestiare şi-i lasă singuri pe teren…” etc etc alte „răutăcisme“ care pe tată îl scoteau din minţi la propriu! Pe lângă că nu mai prindea faza (microbiştii ştiu ce spun) din cauza ei care trecea cu încetinitorul prin faţă televizorului mai trebuia să şi asculte cuvintele grele la adresa idolilor lui.

Şi, credeţi-mă că pe atunci aveam echipă, aveam valoare cu toate că mai mereu Hagi era cam individualist şi ţinea morţiş să dea el gol! Dar repet aveam echipa, jucau pentru România pe mai nimic, feicitari din partea partidului, o medalie, o Dacia, un ARO… Pe plan internaţional iar am avut parte de o generaţie talentată Paolo Rossi, preferatul meu, Trappatoni, Mario Kempes, Maradona, pe Pele nu l-am prins jucase cu mult înainte că eu să devin microbistă incurabilă. Îmi amintesc cu plăcere de alţi mari jucători că Franz Beckenbauer, Claudio Caniggia cu părul lui lung şi blond cu nelipsită bentiţă, Alessandro Altobelli, portarul Dino Zoff, Lothar Matthäus şi Felix Magath de la nemţi , Osvaldo Ardiles şi Valdano de la argentinieni, Bryan Robson de la englezi, Socrates şi Falcao de la brazilieni şi cred că aş putea continuă, dar nu vreau să va plictisesc! Oricum, că era Campionat Mondial, European sau Olimpiada pentru mine şi tată era sărbătoare! Nu numai că vorbeam de echipe, dar aşteptăm cu nerăbdare să vedem şi echipamentele echipelor …squadra azzurra, bineînţeles în albastru, brazilienii galben cu şorţ albastru, echipele sud-americane cu diagonală pe tricou, spectacol nu altă.

Că să revin la ceea ce a devenit fotbalul în zilele noastre… o AFACERE . Una profitabilă rău de tot, atât de rău încât Ronaldo are tupeul că în timpul unui meci când arbitrul îl cheamă la el pentru un fault, Ronaldo îi face semn arbitrului că dacă vrea ceva să vină el la Ronaldo! De ce a devenit afacere? Pentru că fotbaliştii au fost dintotdeauna cei mai bine plătiţi sportivi şi să nu aud de jucătorii de golf că aceştia sunt un procent infim faţă de jucătorii de fotbal care încasează zeci de milioane din fotba. Pe deasupra, mai toţi fac reclame la lenjerie intimă, parfum, maşini etc. Nu vreau să-i bag pe toţi în aceeaşi oală, dar majoritatea uită că sunt fotbalişti şi nu modele, scuze David Beckham!

Una peste altă la meciul România-Finlanda am murit încet. Nici nu m-am mai bucurat la egal cum aş fi făcut-o altă dată pentru că jucând aşa nu avem nici o şansă să facem mare brânză în Franţa, în condiţiile în care celelalte echipe înscriu meci de meci. Noi aşteptăm întotdeauna rezultatele celorlalte echipe din grupa, umblăm cu miloagă. Mi se face rău când aud comentatorii români făcând calcule, regret în fiecare secundă vocea caldă şi competenţă marelui Cristian Ţopescu. Păi Ţopescu îţi spunea şi ce număr purtau jucătorii la pantofi pe când comentatorii de astăzi par nişte găini speriate , nişte babe plângăcioase. Nu auzi unul spunând ”hai băieţi, pe ei şi pe mama lor!”, ceva mai cu aplomb. Când îi aud parcă-mi amintesc de nişte bocitoare de la tată din sat : cui mai lăsaşi mai Petre, Ioane etc. Aşa şi ăştia. Mă enervez, închid sonorul , dar jur că dacă eram pe stadion strigăm Hai Finlanda! cu riscul să capăt o brichetă în cap. Asta meritau. Eu nu zic că nu au avut ocazii, dar o echipa trebuie să aibă om de gol pentru că fotbalul se joacă pe scor şi nu pe impresii artistice sau tehnice că la patinaj. Noroc cu băiatul ăla, Hoban care a salvat oarescum faţă jeneralului pupător de iconițe, Anghel Iordănescu.

Nu pot să nu pomenesc de meciul de rugbi România- Canada pe care l-am văzut tot cu ajutorul streaming-ului (drakulastreaming). Acolo nimeresc la scorul de 15-0 pentru canadieni prin minutul 66, zic către omul meu ”măcar un meci să fi câştigat băieţii ăştia…” Eram convinsă că meciul e îngropat, când colo surpriză! Stejarii învie şi câştigă meciul la mustaţă cum se spune. La sfârşitul meciului românii noştri izbucnesc în lacrimi mai ales Florin Surugiu, cel ce-o ceruse de nevasta pe prietena sa la sfârşitului primului meci de la Cupa, canadienii se uită unul la altul buimaci de parcă-i lovise ceva în moalele capului! Se vede când cineva pune suflet în ceea ce face sau i se rupe, pe principiul timpul trece banii intră în cont!

Tată, ştiu că nu te-ai supără pe mine post-mortem pentru că ştiu că şi tu ai iubit sportul asta că şi mine şi mai ştiu că avem cea mai slabă echipa de fotbal ever, cel puţin de 10-15 ani încoace. Păcat!

 

Acest articol a fost citit de 476 ori

Comentarii

comentarii

Daniela Hafner

About Daniela Hafner

5 Comments

  1. radu

    October 10, 2015 at 9:56 am

    astia nu-s fotbalisti, se califica doar la cascadorii rasului. de la antrenor la majoritatea jucatorilir trimisi in teren si care mai penibili de la meci la meci. fotbalul de la noi este pe butuci, la nivelul chinezariilor si turcismelor.

    Thumb up 0 Thumb down 0

  2. PT

    October 10, 2015 at 4:49 pm

    fotbalul din Romania este oglinda perfecta a societatii in care ne invartim

    Thumb up 0 Thumb down 0

  3. Pingback: Amprenta morală a unei națiuni - politicstand.com

  4. BAF exportatoru

    October 12, 2015 at 1:32 pm

    Nu mai plange frau Daniela ! Iacaca ca s-or calificat.

    Thumb up 0 Thumb down 0

    • hafner daniela

      October 15, 2015 at 4:58 pm

      Sa vedem ce fac mai departe…..

      Thumb up 0 Thumb down 0

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Read previous post:
La mulți ani, măică Românie!

”…Dar când a venit iarna peste tine, a căzut o zăpadă grea şi te-a acoperit, iubito, şi ai murit aproape...

Close