Cum au contribuit bogații la sărăcirea unei țări întregi

By on April 15, 2016

„Nimeni nu este suficient de bogat ca să-și poată răscumpăra trecutul” – OSCAR WILDE
John Kampfner a scris o istorie colosală a celor care s-au îmbogăţit de-a lungul timpului („Bogaţii. O istorie de 2000 de ani de la sclavie la superiahturi”). Roma antică (Crassus), Evul Mediu – cucerirea normandă, în Anglia, distrugerea vechii aristocrații și înlocuirea ei cu noii stăpâni de origine și cultură franceză (Alain le Roux), în frunte cu regele William zis Cuceritorul, epoca Renașterii cu bancherii florentini (Lorenzo de’ Medici) şi marii comercianţi ai Europei, absolutismul și luxul regelui Franței Ludovic al XIV-lea (sec XVII-XVIII), apariția baronilor briganzi de la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX – Andrew Carnegie (SUA) și Alfred Krupp (Germania), culminând cu bogații din secolul XXI: oligarhii din Rusia, Emirate şi China şi „the geeks” din Silicon Valley – SUA. Toţi au plecat de undeva de jos şi au făcut avere prin diverse metode, mai puţin cinstite şi mai mult mârşave, prin spirit întreprinzător, spoliere sau prin moşterniri. Ambiţia, determinarea, oportunismul sau trădarea au fost ingredientele principale ale parvenirii şi îmbogăţirii lor.

La noi în România lucrurile stau la fel ca în Rusia. Oligarhii autohtoni sunt mai mici decât oligarhii ruşi, dar îmbogăţirea rapidă, de după 1990, a avut aceleaşi cauze şi efecte pe termen lung. Deși noi nu avem resursele Rusiei de gaze, petrol şi minerale, reţeta succesului este aceeaşi – apartenenţa la nomenclatura comunistă sau provenienţa din fostele cadre ale Securităţii.

Nu pot să trec cu vederea consecinţele acţiunilor acestor îmbogăţiţi peste noapte, majoritatea foşti slujitori ai unui regim criminal şi egoist – atât fizic cât şi spiritual – care a ţinut un popor în întuneric şi infometare, prin teroare şi excludere. Oamenii care au adus servicii şi au profitat de avantajele oferite de acest regim nu au putut să reziste tentaţiei, vechi de când lumea, de a face avere pe seama dezorientării de după 1990 şi a lipsei totale de informare a celor care nu s-au putut bucura de privilegii şi s-au mărginit la a supravieţui, în ceea ce putem numi astazi cu nostalgie lumea subterană. Aceşti îmbogăţiţi au nume şi în unele cazuri şi familii. Au crescut la rândul lor
o nouă generaţie de parveniţi care să le ia locul în afaceri şi consilii de administraţie şi care să ducă mai departe „sistemul ticăloşit”. Ei menţin şi alimentează viciile atât de detestabile ale sistemului: lăcomie, dorinţă de putere şi corupţie, fără de care acesta s-ar sufoca şi ar sucomba.

Pentru că părinţii noştri nu au reuşit să facă prea multe schimbări cu ei înşişi, nicidecum să se lupte cu adevărat cu sistemul noi, la rându-ne, mânaţi de neputinţa de a face o schimbare reală, ne-am refugiat din nou în subterană, de data asta cu mai mult impact asupra vieţii cotidiene, graţie apariţiei noilor tehnologii şi a reţelelor de socializare, care au ca artizani o specie de superbogaţi – porecliţi de John Kampfner „the Geeks”. Smartphoneurile, internetul şi Facebook-ul au deschis calea celor care nu se pot implica direct în viaţa cetăţii, de a-şi face cunoscute ideile, preferinţele şi orientarea politică în mediul virtual. {Nu eşti pe Facebook, deci nu exişti!}. Această platformă ne oferă, în mod surprinzător, o supapă civică de refulare socială si informaţională, fără precedent în trecut. La noi această platformă a contribuit recent, dupa tragedia de la COLECTIV, la demisia unui
guvern auto-intitulat: cel mai cinstit, condus de un plagiator dovedit şi la anumite schimbări în establishmentul decizional al ţării. In plus, acţiunea tot mai decisivă şi mai competentă a DNA-ului a dus, în ultimii ani, la nenumărate cazuri de devoalare a corupţiei politicenilor, care s-au văzut ajunşi pe făraş direct la beciul domnesc (cum l-a numit un domn primar foarte arogant, ajuns şi el locatar de lux).

Lista ruşinii

Cel mai notoriu caz de corupţie morală, mentală şi ideologică îl aduce din nou in prim plan pe fostul colaborator al Securităţii poreclit –Varanul.
Cu banii deturnaţi din conturile fostei Securităţi a construit un imperiu financiar şi a creat un trust media care are desigur succes, pentru că cine deţine informaţia are putere, iar prostia şi sărăcia maselor sunt surse inepuizabile de avere şi îmbogăţire.

Varanul a furat şi înainte dar mai ales după. Pentru el anul 1989 a fost un an de cotitură şi s-a trezit, dintr-o dată, stăpân pe o avere fabuloasă, pe care a folosit-o exclusiv în beneficiul propriei imagini şi bunăstări. La Cotroceni se instalase Cucuveaua, după alegerile din mai 1990, care a pus bazele unui aşa-zis capitalism de cumetrie, bazat pe principiul: voi furaţi cât mai mult şi mai rapid, iar eu fac politica socialistului cinstit şi sărac.

Varanul a devenit în scurt timp un om de afaceri prosper, a cărui ambiţie a fost şi este să controleze pârghiile puterii. PSD, fost PDSR, fost FSN, fost PCR a avut mereu un loc în buzunar pentru acest individ fără scrupule, care la rândul lui are un as în mânecă: ştie multe despre foştii ajunşi la butoane şi are foarte mulţi bani, cu care i-a cumpărat pe cei mai naivi şi mai flămânzi dintre ei.

Latrina 3 este creaţia acestui monstru, prin intermediul căreia se foloseşte de mijloace subversive pentru a-şi face simţită prezenţa în casele românilor, răspândind tone de gunoaie şi deşeuri toxice în media şi online. A reuşit de-a lungul anilor să creeze o anumită categorie de oameni permeabili la genul acesta de dezinformare şi manipulare.

Armata de oameni angajaţi la această televiziune de propagandă, acţionează la orice comandă a şopârlei veninoase ca şi cum ar fi teleghidaţi. Publicul este variat dar în general este vorba de oameni dintr-o categorie socială nedefinită, care a migrat in anii ’70 din mediul rural şi a populat fabricile şi intreprinderile socialiste, primind drept recompensă o locuinţă dormitor într-unul din numeroasele blocuri comuniste (ce se ridicau cu efortul unei ţări întregi, cuprinse de frenezia muncii socialiste şi a traiului planificat de stat).

Revenind la timpul prezent şi văzând halul de degradare morală la care au ajuns angajaţii Latrinei 3, îmi dau seama că experimentul acesta a reuşit nu doar pentru că Varanul e un ticălos. Cei care îi execută ordinele, se întrec în a împinge totul la limita de jos a umanului, alimentând obsesia şopârlei pentru control şi teroare şi înventând metode de manipulare şi linşaj mediatic, la care poate nici el nu s-ar fi gândit. Ei nu au nici o scuză pentru ceea ce fac şi spun. Au ajuns să se gudure în faţa unui public dominat de figuri tembele şi pline de ură, care nu ştie de ce este chemat să protesteze şi cui îi foloseşte acest protest. Mă refer desigur la adunătura de oameni din Piaţa Constituţiei, veniţi acolo să devoreze ceva şi să înjure pe cineva, pentru că hrana lor este ura şi invidia, iar ceea ce mai ţine în viaţă aceste cadavre vii este tocmai combustibilul furnizat de lacheii Varanului şi servit zilnic la televizor. E foarte trist ce se întâmplă şi, din păcate, aceşti oameni vor muri fără să înţeleagă că au fost nişte unelte toată viaţa lor, în mâna unui sistem care nu a fost lăsat să moară şi care evident că nu ne va lăsa să trăim şi să ieşim din toate consecinţele trecutului, dacă nu-l vom pune la pământ. la propriu!

Nu e vorba de a condamna public pe cineva, ci de a face o analiză la rece a unei stări de fapt, care continuă să scandalizeze din ce în ce mai mulţi oameni de bun simţ, care ne otrăveşte viaţa publică şi ne împarte în tabere adverse.

Varanul e pe făraş şi în căderea lui va atrage după sine mulţi oameni din jurul său. Deşi se află în închisoare, controlează de la distanţă conştiinţele vândute ale unor sclavi: gâzi, ciuvici, mirceabazi, stoicesssci, urşi, hiene, reptile de tot felul şi alte jivine, care nu ar fi ajuns niciodată vedete dacă nu exista acest individ respingător, duhnind a prostie şi răutate, plin de ură şi încrâncenare, hotărât să meargă până la capăt. Nu se va opri până nu va distruge totul în jurul lui. Din păcate însă, nu se va termina prea curând şi vor mai curge multe tone de rahat pe ţeava perforată a latrinei. Sunt curios să văd până unde vor merge cei care îl suţin şi îi fac jocul. Cei care sunt la fel de manipulaţi ca cei pe care-i manipulează la rândul lor, cu neruşinare şi perseverenţă diabolică.

Un alt exponent al clasei de îmbogăţiţi notorii este fostul şi actualul tovarăş de nădejde al sistemului – cel poreclit foarte inspirat: Bombonel. Acesta a trecut la randul lui prin ”teroarea băsistă” a tribunalelor, unde a fost judecat şi condamnat la foarte puţin, în comparaţie cu dimensiunea furtului pe care l-a practicat cu neruşinare, cât timp a fost Prim-ministru în Guvernul României. Dimensiunea averii lui este practic necunoscută, pentru că a avut timp să o pună la păstrare pentru cei doi fii ai săi. Are o soţie pe acelaşi calapod cu el, posesoare al unui caracter la fel de infect şi părtaşă la furtul ilustrului soţ, care desigur a fost şi va fi mereu o victimă a regimului Băsescu. Memoria colectivă este foarte selectivă şi dă dovadă mereu de amnezie când e vorba de aceşti haiduci ai politicii româneşti. Ei sunt veneraţi si admiraţi, în mentalul colectiv, tocmai pentru că au putut să fure şi să mintă cu neruşinare, iar asta impune dobitocilor majoritari respect şi veneraţie. Cu cât eşti mai ticălos cu atât esti mai admirat şi la nevoie victimizat. Ai avut tupeu? Foarte bine pentru că ai ştiut să faci avere pe seama proştilor care te laudă şi te apără atunci când le arunci ciolane fără carne şi resturi de la mesele tale bogate.

 

Bombonel are pe lângă tupeu şi multă neruşinare, de care nu se sfieşte când i se oferă ocazia. Este încă chemat pe la conferinţe şi dări de seamă şi mai face încă parte din casta privilegiaţilor. Sistemul nu îi uită pe cei care i-au adus servicii şi e doar o chestiune de timp şi răbdare, să aştepţi cuminte să treacă apele peste bolovanii faptelor tale murdare, în speranţa că vei ieşi din nou la suprafaţă, mai curat şi mai sclipitor ca niciodată!
Bombonel nu ar fi fost posibil fără Cucuveaua care încă ne bântuie prezentul. Acelaşi personaj sărac şi cinstit l-a numit in funcţia de premier. I-a dat toată puterea pentru că şi faptele lui atârnau greu în conştiinţa colectivă, de la crimele revoltei din decembrie 1989, la mineriadele din 1990 şi 1991. Acest tovarăş vechi şi prăfuit este încă plin de mânie proletară la adresa poporului nerecunoscător al meritelor sale deosebite. El va muri şi va rămâne nevinovat, ca un tătuc protector al beizadelelor care şi-au făcut de cap, fără teamă de a fi prinşi şi supuşi oprobriului public, ca nişte găinari de rând ce sunt.

Un alt personaj cheie, care a făcut avere, după 1990, este Manechin Moliceanu.
Fost camarad al candidatului la presedinţie de atunci Traian Băsescu, a trădat alianţa DA, după alegerile din 2005 și s-a menţinut la guvernare cu sprijinul PSD-ului, în funcţia de Prim-ministru. Fidel sistemului corupt, Moliceanu este astăzi tovarăş de drum cu foştii comunişti. Spre deosebire de Traian Băsescu care, la un moment dat, a schimbat macazul şi s-a desprins de haita FSN-ului, Moliceanu nu s-a dezis niciodată cu adevărat de vechile lui convingeri, fapt care se poate vedea limpede astăzi. Singurul lucru pe care l-a urmărit, în cariera lui politică, a fost să deţină o funcţie cât mai mare. A fost unul dintre susţinătorii celor două suspendări ale preşedintelui Băsescu.
Acum, ca preşedinte al senatului, probabil se visează si el ad-interim la Cotroceni, în condiţiile în care Ficusul nu mişcă nimic, de când a fost ales. Susţinerea făţişă a Varanului şi Latrinei 3, demonstrează că Moliceanu este o marionetă şi că poţi fi oricât de prost şi incompetent, dar important e să ştii când să trădezi şi cu cine să te aliezi.

 

Ultimul pe listă, cu voia dumneavoastră, este chiar preşedintele României – Ficus Chiolhanis. De când a fost ales s-a remarcat prin tăcere şi prin colaborare tacită cu sistemul corupt, al celor două partide aflate în concurenţă de imagine, PNL si PSD. Şi el a dat dovadă de servilism faţă de Varan, în scandalul evacuării Latrinelor, susţinând că acţiunea ANAF este un „banal act adiminstrativ”. Urmăreşte cu interes tot ce se întâmplă în România dar, mai ales, caută cu orice preţ să se folosească de funcţia pe care o are pentru a scăpa de acuzaţiile de corupţie, fals şi uz de fals, în procesele legate de casele pe care le deţine şi pe care le-a obţinut ilegal, în perioada cât a fost primar al Sibiului. Nu-l mai deranjaţi, pentru că e mereu plecat în vacanţă sau în vizite de lucru, pe banii contribuabililor, alături de prima duamnă.

 

Lista e mult mai lungă şi averile sunt pe mâini sigure. Singura instituţie care poate schimba cursul evenimentelor, pe termen lung, este Directia Nationala Anticorupţie, infiinţată de minstrul justitiei Monica Macovei (în 2005), cu sprijinul preşedintelui Traian Băsescu. Posesor al unui simţ politic autentic, acesta este singurul care a înţeles că poate să facă o schimbare dacă merge pe cartea integrării europene şi lasă mână liberă justiţiei. Are meritul de a se fi delimitat de haita comuniştilor din anii ’90, lucru pe care aceştia, în frunte cu Varanul, nu i-l vor ierta niciodată.

Deşi toată lumea s-a săturat de impostura şi tupeul clasei politice, puţini sunt dispuşi să meargă mai departe, luând atitudine, fără a renunţa la o anumită conduită morală şi intelectuală. Cum e posibil să învingi răul şi să-l reduci la ceea ce este de fapt – un castel de cretă – dacă nu te lupţi cu toate armele din dotare? Cine spune că trebui să respectăm regulile într-o luptă inegală? Să laşi morala deoparte, atunci când adversarul este un ticălos care te calcă în picioare, este o datorie şi nu contravine regulilor elementare ale războiului. Nu e cazul să te porţi ca un gentleman, cu cei care apelează la argumentul bâtei, ca să te doboare. Nu te rogi să îţi vină pronia cerească în ajutor, ci te antrenezi şi te lupţi. Pentru că tu eşti conştient că lupta e pe viaţă şi pe moarte. Nu se poate să fii slujitor al Binelui şi să tolerezi Răul, doar pentru că ai conştiinţă şi eşti umanist.

Răul este absenţa Binelui şi atunci este ca şi cum ţi-ai depune armele, în ideea că până la urmă adversarul va înţelege că a greşit. Fals! El te va distruge şi nu va recunoaşte niciodată ca a greşit. Pentru că sistemul lui de valori este complet dat peste cap şi nu are capacitatea să se vadă pe sine, cât de jos a ajuns. El vede mereu duşmanul din tine, cauza tuturor neîmplinirilor şi frustrărilor sale. Să fim buni şi drepţi dar să nu fim proşti!

 

Acest articol a fost citit de 2228 ori

Comentarii

comentarii

About Romeo Iancu

19 Comments

  1. Alikianos

    November 2, 2016 at 8:39 am

    “Armata de oameni angajaţi la această televiziune de propagandă, acţionează la orice comandă a şopârlei veninoase ca şi cum ar fi teleghidaţi.”
    ……………..

    Aceia “nu e oameni”, sunt doar niste lepadaturi jegoase, niste scursuri, niste rebuturi ale societatii romanesti postdecembriste. Din nefericire in Romania de astazi exista foarte multi handicapati mintal, incapabili sa gandeasca cu propriile scafarlii, care ii asculta zi de zi cu gura cascata. Si mai rau e ca hantenistii mai au si drept de vot.

    Thumb up 0 Thumb down 0

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Read previous post:
La mulți ani, măică Românie!

”…Dar când a venit iarna peste tine, a căzut o zăpadă grea şi te-a acoperit, iubito, şi ai murit aproape...

Close