Cele 100 de zile ale lui Klaus Iohannis

By on March 28, 2015

Săptămâna viitoare se împlinesc o sută de zile de când Klaus Iohannis și-a preluat atribuțiile de Președinte al României. Încă de la început trebuie să spun că deși mi-am petrecut o bună parte din viață în preajma oamenilor politici, nu am reușit să „citesc” personalitatea noului șef al statului. Nu îi știu ideile politice, habar nu am care sunt prioritățile mandatului său, nu îi înțeleg stilul de lucru, nu simt foarte clar valorile în care crede. Klaus Iohannis de azi îmi este la fel de necunoscut ca cel pe care l-am votat în ziua de 16 noiembrie 2014 și a cărui victorie ne-a făcut pe toți atât de fericiți în orele târzii ale acelei nopți de neuitat.

Întotdeauna, la capătul unui eșec politic, principala scuză invocată este „proasta comunicare”. Toate partidele învinse în alegeri, toți miniștrii remaniați, toți candidații la președinție nealeși spun același lucru: „am făcut lucruri extraordinare, dar nu am știut să le comunicăm publicului”. Sau, ca variantă, „greșeala noastră a constat în faptul că am pus accentul pe a face treabă, nu pe a comunica ce facem, de aceea am pierdut, dar ne-am învățat minte și de acum vom ști cum să procedăm”.

Klaus Iohannis este primul Președinte al României care, cel puțin în primele 100 de zile de mandat nu a avut niciun fel de comunicare cu cetățenii țării. Nu și-a explicat gesturile și opțiunile politice, nu a luat atitudine față de unele inițiative legislative promovate de executiv prin OUG, a fost absent din marile dezbateri ale societății. În locul său au vorbit mereu alții, pe tonalități mai mult sau mai puțin fericite, solicitând răbdare, perioade de grație, sau atacându-i destul de agresiv pe cei care începuseră să se îndoiască de calitățile celui pe care îl votaseră cu nu foarte multe zile înainte. Un grup de conștiințe publice i-a solicitat printr-o scrisoare publică președintelui să nu-l numească în funcția de consilier pe un domn Dan Mihalache, a cărui carieră politică a înflorit în anturajul fostului premier Adrian Năstase și care este autorul uneia dintre vorbele memorabile ale anilor de tranziție („Dacă relația cu SUA înseamnă ANI și DNA, mai bine lipsă”). Președintele a mulțumit pentru scrisoare, a anunțat că i-a înțeles sensul, iar apoi… l-a numit pe Mihalache fără a mai comenta nimic.

Un alt consilier, George Scutaru, a dispărut peste noapte din funcția de consilier pe probleme de apărare națională, fără ca opinia publică să afle vreodată care au fost calitățile care l-au recomandat pentru acel post și care au fost motivele despărțirii intempestive. Noul șef al SRI, un apropiat al șefului statului vorbea în preajma numirii sale de o schimbare majoră în politica externă a României prin înlocuirea vechii axe Washington-Londra-București, cu una, Washington-Berlin-București, cel puțin bizară, dată fiind divergența de vederi dintre americani și germani în tot felul de probleme, de la rezolvarea crizei ucrainiene, până la măsurile ce trebuie luate pentru combaterea a terorismului. Pe agendele de lucru ale președintelui la primele vizite externe unul dintre punctele prioritare a fost ridicarea monitorizării prin MCV, dar acasă parlamentul a făcut zid în jurul miruiților Varujan Vosganian și Dan Șova, iar condamnatul la închisoare cu suspendare Tudor Chiuariu își ispășește pedeapsa în insulele Maldive unde a fost trimis să reprezinte poporul român în calitate de senator. Tot în această perioadă, guvernul a emis niște OUG cel puțin dubioase (cea cu renunțarea benevolă la doctorat, fără a mai suporta rigorile legii în cazul în care lucrarea s-ar fi dovedit plagiată, cea prin care erau modificate, dintr-o lovitură 26 de acte normative (2/2015), iar președintele nu a emis nicio părere.

Acest articol a fost citit de 1979 ori

Comentarii

comentarii

Tudorel Urian

About Tudorel Urian

10 Comments

  1. Pingback: Victor Viorel Ponta a rămas singur în cabină! - politicstand.com

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Read previous post:
La mulți ani, măică Românie!

”…Dar când a venit iarna peste tine, a căzut o zăpadă grea şi te-a acoperit, iubito, şi ai murit aproape...

Close