American Pie

By on July 19, 2012

Discutând deunăzi despre mirodenii, tipuri de oțet balsamic și  uleiuri pentru salate și gătit cu un client american get-beget, născut și crescut în New York,  l-am întrebat ce bucătărie internațională preferă. ” Cea americană, desigur!” mi-a răspuns prompt dumnealui.

Afirmația aceasta mi-a amintit de o scenă dintr-un episod al clasicului serial ”The Sopranos” pe care i-am descris-o clientului meu american, aproximativ din memorie,:  doi mafioți de-ai lui Soprano,( deci de origine italiană),  intră într-un ”Starbucks” și ajunși la tejghea, doresc să comande o simplă cafea.  Fata zâmbitoare de la casierie le oferă promoția zilei, un soi de espresso,  numit ”New Zealand Peaberry”. Mafioții se uită confunzi unul la celălalt și comandă această specialitate. Ajunși la masă, unul dintre ei, sorbind din licoarea servită în pahar de carton,  filozofează ceva de genul: ” Nu înțeleg cum de am ratat noi așa ceva… Espresso, cappucino sunt creațiile noastre, iar muiștii ăștia fac bani din ele. Și nu e vorba doar de bani, ci și de mândrie! Toată bucătăria noastră: pizza, mozarella, uleiul de măsline, calzone, spaghetti…  Ăștia mâncau rahat înainte să le dăruim bucătăria noastră. Dar asta, asta e cel mai nașpa. Cafeaua asta de rahat.”, zise mafiotul italian privind către lichidul maroniu din pahar.

Clientul meu american a început să râdă. ”Desigur, italienii nu sunt singurii frustrați de faptul că le-am adoptat bucătăria. Presupun că și francezii sunt oripilați din cauză că locațiile noastre ”fast-food” se numesc restaurante. Coloniștii au adus multă culoare și savoare bucătăriei americane de-a lungul istoriei, continuă clientul meu, fiecare grup național reușind să-și impună specialitățile și să asimileze în același timp bunătățile tradiționale ale altora. Așa s-a creat America!”, încheie el râzând zgomotos.

I-am cerut să-mi exemplifice, totuși, un fel culinar original american. După câteva clipe de gândire, mi-a spus că nimic nu se compară cu banala, modesta dar absolut savuroasa plăcintă cu mere americană, ”American Pie” pe numele ei original, a cărei rețetă am notat-o rapid:

Pentru blat avem nevoie de: 500 de grame de făină, 360 de grame de unt, două lingurițe de sare, trei linguri de zahăr, 150 ml de apă rece.

Pentru umplutură ne trebuie: 6 mere verzi frumoase ( recomandat soiul Green Delicious), 65 de grame de zahăr alb, 65 de grame de zahăr brun,  o jumătate de linguriță de praf de scorțișoară, o linguriță de suc de lămâie, o lingură de făină, 50 de grame de unt topit și un ou bătut bine, împreună cu două linguri de smântână.

Pentru început se prepară blatul. Se pune făina într-un mixer, adăugându-se sarea, zahărul și untul tăiat cubulețe, amestecându-se totul lent, timp de vreo două minute, până când compoziția are un aspect grunjos, cu bucățele de unt prin ea. Se adaugă încet jumătate din cantitatea de apă, apoi se amestecă continuu cu mixerul, adăugând restul de apă în doze mici, până când compoziția începe să se lege. Se scoate blatul din mixer și se taie o treime din el, ambele bucăți rezultate fiind apoi întinse cu făcălețul și puse la frigider pentru aproximativ o jumătate de oră.

Se pune cuptorul la preîncălzit la 180 de grade Celsius și se prepară umplutura, amestecând într-un bol merele tăiate cubulețe mici, cu zahărul alb, zahărul brun, praful de scorțișoară, sucul de lămâie, făina și untul topit, până se obține o compoziție omogenă.

E timpul acum să scoatem din frigider bucata cea mare de aluat, pe care o punem pe masa de lucru, tapetată cu făină în prealabil. Se întinde aluatul cu făcălețul, până la grosimea de o jumătate de centimetru, apoi se pune în tava rotundă, cu grijă să nu se rupă. Se fixează aluatul, tăindu-se bucățile în exces, dar lăsându-se o margine de o jumătate de centimetru peste marginea tăvii. Se pune apoi tava la frigider pentru 15-20 de minute.

Între timp, bucata mai mică de aluat, cea de o treime, se întinde și ea pe masa de lucru, formând un dreptunghi de o jumătate de centimetru grosime, care se taie apoi în 7-8 fâșii de 1,5 centimetri grosime.

După ce se scoate din frigider tava cu blatul, se pune umplutura de mere care se uniformizează pe toată suprafața blatului, apoi se pun cele 8 dungi de aluat deasupra,în diagonală,  formând un soi de grilaj fixat de margini. Acest grilaj este apoi uns cu oul bătut, cu ajutorul unei pensule.

Se pune tava la cuptor pentru aproximativ o oră, apoi, după ce s-a copt, se scoate și se lasă la răcit. Pe vremea aceasta călduroasă se recomandă servirea ei alături de o delicioasă înghețată de vanilie.

Vă recomand așadar acest desert minunat pentru o după-amiază de duminică petrecută în familie sau cu prietenii.

Poftă bună!

Acest articol a fost citit de 737 ori

Comentarii

comentarii

Angela Tocilă

About Angela Tocilă

Fondator politicstand.com, autor pe blogul propriu și pe platforma Evenimentului Zilei Hydepark și Vocile Dreptei

3 Comments

  1. Angela Tocila

    Angela Tocila

    July 19, 2012 at 3:28 pm

    super! chiar voiam o rețetă pe care să mă pot baza. Luasem de pe net o rețetă de plăcintă și când am scos-o din cuptor, puteam s-o folosesc pe post de frisbie. Noroc că n-am câine :))

    Thumb up 0 Thumb down 0

  2. Cristian Gheorghe

    July 19, 2012 at 3:59 pm

    Să-mi zici cum a ieșit asta. Fac un drum să-mi dai o felie 🙂

    Thumb up 0 Thumb down 0

  3. georgiana

    July 20, 2012 at 10:13 am

    da, da! să pui tu cuptorul la încălzit (la 180 de grade) pe canicula asta! :mrgreen:

    Thumb up 0 Thumb down 0

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Read previous post:
La mulți ani, măică Românie!

”…Dar când a venit iarna peste tine, a căzut o zăpadă grea şi te-a acoperit, iubito, şi ai murit aproape...

Close